Splenomegalia reprezintă o afecţiune caracterizată de mărirea în volum a splinei. Acest organ este o componentă esenţială a sistemului limfatic. El stochează celulele albe ale sângelui şi contribuie la crearea anticorpilor. Splina se găseşte în partea stânga a corpului, sub cutia toracică. Aceasta are următoarele roluri:
- filtrează bacteriile;
- reprocesează eritrocitele (globulele roşii) vechi;
- reciclează fierul din hemoglobină.
Splina este extrem de importanta în lupta pe care organismul o duce împotriva infecţiilor, deoarece produce două tipuri de globule albe: limfocitele B şi limfocitele T. Celulele albe din sânge sunt cele care protejează corpul de eventualele daune pe care le pot provoca bacteriile şi virusurile.
În mod normal, splina este de dimensiunea pumnului, însă, din anumite cauze, poate deveni mult mai mare.
O splină marită nu provoacă, de obicei, simptome. De multe ori, această anomalie este descoperită în timpul unui examen medical de rutină. De regulă, specialistul poate simţi splina mărita la palpare. De asemenea, imagistica şi analizele de sânge pot ajuta la identificarea acestei probleme.
Ce trebuie să ştii despre splină
Splina este o parte a sistemului imunitar, ea având rolul de a filtra sângele. Splenomegalia sau splina marită, apare atunci când acest organ creşte în dimensiuni sau devine mai greu decât în mod obişnuit. Specialiştii pun diagnosticul de splenomegalie atunci când splina atinge între 12 şi 20 de cm şi cântăreşte mai mult de 400 grame. Splenomegalia devine masivă atunci când splina este mai mare de 20 cm sau cântareşte mai mult de 1.000 g.
Splina mărită: cauze
Splina îşi poate mări dimensiunile din cauza unor infecţii şi afecţiuni. Această problemă poate fi temporară, în funcţie de tratamentul oferit pacientului. Printre factorii care contribuie la apariţia splenomegaliei se numără:
- mononucleoza şi alte tulburări care afecteaza ficatul;
- o presiune pusă pe venele din splină sau ficat sau un cheag de sânge care se formează în aceste vene;
- infecţiile virale, cum ar fi mononucleoza;
- infecţiile bacteriene, cum ar fi sifilisul sau o infecţie a mucoasei inimii (endocardita);
- infecţii parazitare, cum ar fi malaria;
- afecţiunile autoimune, cum ar fi mononucleoza sau sarcoidoza;
- diverse tipuri de anemie hemolitică, afecţiune care se manifestă prin distrugerea precoce a globulelor roşii;
- cancerele de sânge, cum ar fi leucemia, neoplasmele mieloproliferative şi limfoamele, cum ar fi boala Hodgkin;
- afecţiunile metabolice, cum ar fi boala Gaucher şi boala Niemann-Pick.
Cum funcţionează splina
Splina se afla sub cutia toracică, lângă stomac, în partea stângă a abdomenului. Mărimea sa este influenţată, în general, de înălţimea, greutatea şi sexul persoanei.
Acest organ moale şi asemanator unui burete îndeplineşte mai multe sarcini vitale, cum ar fi:
- filtrarea şi eliminarea celulelor sanguine vechi şi deteriorate;
- prevenirea infecţiilor prin producerea de globule albe (limfocite). Splina este prima linie de aparare împotriva microorganismelor care provoacă maladii;
- stocarea globulelor roşii din sânge şi a trombocitelor, celulele care ajută la coagularea sângelui.
Splina mărită – factori de risc
Orice persoana se poate confrunta cu splina marită, indiferent de varsta. Cu toate acestea, există anumiţi oameni care prezintă un risc mai mare, cum ar fi:
- copiii şi adulţii tineri care suferă infecţii, cum ar fi mononucleoza;
- persoanele care au boala Gaucher, boala Niemann-Pick şi alte câteva tulburări metabolice moştenite care afectează ficatul şi splina;
- persoane care locuiesc sau călătoresc în zonele în care este răspândită malaria.
Indiferent de cauză, splenomegalia este o afecţiune rar întâlnită. Specialiştii estimează că doar 2% din populaţia lumii se confruntă cu splina mărită în timpul vieţii.
Persoanele în vârstă sunt puţin mai expuse riscului de a dezvolta această afecţiune, deoarece învelişul exterior al splinei, cunoscut sub numele de tunică fibroasă (sau capsulă), îşi pierde din grosime odată cu înaintarea în vârstă.
Splina marită: simptome
De multe ori, splina mărită nu provoacă simptome, iar problema este descoperită, din întâmplare, în timpul unui examen fizic de rutină. Persoanele foarte slabe pot simţi că au splina mărită pur şi simplu palpându-se în dreptul acestui organ.
Unul dintre cele mai frecvente simptome de splină mărită este senzaţia de durere sau disconfortul în partea stângă sus a abdomenului, unde se afla splina. În plus, unii oameni se pot confrunta cu o senzaţie de saţietate în ciuda faptului că ingerează doar o cantitate mică de mâncare. Acest simptom apar, de obicei, în momentul în care splina îşi măreăte dimensiunile atât de mult încât începe să apese pe stomac. Dacă splina începe să apese pe alte organe, circulaţia sanguină către splină poate începe să fie afectată. Din aceasta cauză, splina ar putea să nu mai filtreze sângele în mod corespunzător.
De asemenea, dacă splina capătă dimensiuni prea mari, poate începe să elimine prea multe globule roşii din sânge. Lipsa de celule roşii din sânge poate cauza o afecţiune numită anemie. În plus, dacă splina nu mai poate crea suficiente globule albe (leucocite) din cauza dimensiunii sale mari, oamenii se pot confrunta mai des cu infecţii.
Daca splina mărită este cauzată de o afecţiune a sângelui, persoana se poate confrunta cu simptome precum:
- sângerări şi vânătăi care apar uşor;
- ameţeli;
- probleme de respiraţie.
În cele mai multe cazuri, o persoană nu îşi poate simţi splina la palpare. Cu toate acestea, un medic poate simţi o splină mărită prin palparea zonei aflate în partea stângă, sub coaste.
Splina mărită: tratament recomandat
Tratamentul pentru splina mărită are rolul de a aborda cauza problemei. De exemplu, dacă splenomegalia este provocată de o infecţie bacteriană, tratamentul este compus din antibiotice.
Urmariti evolutia simptomelor
În schimb, dacă splina este mărită, însă persoana nu prezintă simptome şi cauza nu poate fi descoperită, medicul îi poate recomanda să urmarească atent evoluţia stării. Cel mai probabil, persoana cu splenomegalie ar putea fi nevoită să se prezinte la medic la un interval de 6-12 luni sau mai devreme pentru reevaluare.
Operatie de îndepărtare a splinei
Daca splina mărită produce complicaţii grave sau daca medicii nu pot descoperi sau trata cauza problemei, o variantă recomandată ar putea fi o intervenţie chirurgicală de îndepărtare a splinei (splenectomie). Intervenţia chirurgicală ar putea oferi cele mai mari şanse de recuperare în cazul persoanelor cu splenomegalie cronică sau gravă.
Cu toate acestea, îndepărtarea electiva a splinei necesită o analiză atentă. Persoanele fără splină pot duce o viata activă, însă sunt predispuse unor infecţii grave sau care le pot pune viaţa în pericol.
Reducerea riscului de infecţie după splenectomie
Persoanele care sunt supuse unei splenectomii trebuie să urmeze anumiţi paşi importanţi pentru a-şi reduce cât de mult riscul de infecţie. Mai exact:
- trebuie să facă mai multe vaccinuri înainte si dupa splenectomie. Printre acestea se număra vaccinurile pneumococice, meningococice şi vaccinul împotriva Haemophilus influenzae tip b (Hib), care protejează împotriva pneumoniei, meningitei şi a infecţiilor sângelui, oaselor şi articulaţiilor. De asemenea, vaccinul pneumococic trebuie repetat la fiecare cinci ani dupa operaţia de îndepărtare a splinei;
- este important să ia penicilina sau alte antibiotice dupa intervenţia chirurgicală şi de fiecare dată când bănuieşte ca se confruntă cu o infecţie;
- este recomandat să ia legatură cu medicul la primul semn de febră, care ar putea indica o infecţie;
- este esenţial sa evite călătoriile în zone ale lumii în care sunt răspândite anumite boli, cum ar fi malaria.
Ce trebuie să ştiţi despre imunitate şi sistem imunitar
Sfaturi pentru persoanele cu splina mărită
Daca aveţi splina mărită, este important să faceţi tot posibilul sa preveniţi deteriorarea acestui organ. O splină mărită este predispusă la rupere. O splină ruptă poate provoca hemoragie internă abundentă, aceasta fiind o situaţie gravă care poate pune viaţa în pericol.
Evitaţi practicarea sporturilor de contact, cum ar fi rugby-ul sau hocheiul şi purtaţi centura de siguranţă când circulaţi cu maşina. Dacă sunteti implicaţi într-un accident, centura de siguranţă vă va proteja organele interne, inclusiv splina, şi va reduce riscurile de afectare a organelor.
Persoanele care tratează cauza de bază a splinei marite pot duce o viaţă normală şi sănătoasă în continuare.
