Spasticitatea este o tulburare a controlului muschilor, caracterizata prin incordare musculara si rigiditate, precum si prin inabilitatea de a controla acesti muschi. In plus, reflexele pot persista o lunga perioada de timp si pot fi puternice (reflexe hiperactive).
Spasticitatea este cauzata de dezechilibrul unor semnale de la nivelul sistemului nervos central (creier si maduva spinarii). Acest dezechilibru este, de cele mai multe ori, prezent la persoanele cu paralizie cerebrala, traumatisme craniene, accident vascular cerebral, scleroza multipla si leziuni ale maduvei spinarii.
Care sunt simptomele spasticitatii
Simptomele spasticitatii includ:
- Cresterea tonusului muscular
- Reflexe hiperactive
- Miscari involuntare, ce pot include spasme (contractii musculare involuntare) si clonus (serii de contractii involuntare rapide)
- Durere
- Scaderea abilitatilor functionale si deficit de dezvoltare motorie
- Dificultati la igiena personala
- Postura corporala anormala
- Contracturi – contractii permanente ale muschilor si tendoanelor cauzate de rigiditate severa persistenta si spasme
- Deformari osoase si articulare
Cum este diagnosticata spasticitatea?
Medicul va evalua istoricul medical pentru a diagnostica spasticitatea. Acesta va acorda atentie medicamentelor pe care le-ati luat si va fi interesat daca ati avut un istoric de tulburari neurologice sau musculare in familie. Exista mai multe teste care ajuta la diagnosticarea spasticitatii. Acestea evalueaza miscarile bratelor si ale picioarelor, activitatea musculara, miscarile pasive si active, precum si abilitatea de a efectua activitati fara ajutor.
Care este tratamentul spasticitatii?
Tratamentul spasticitatii poate include medicamente precum baclofen, clonazepam, diazepam sau tizanidina. De asemenea, programele ocupationale si terapia fizica (exercitii de stretching si de miscare ale membrelor) joaca un rol important in tratarea spasticitatii, impiedicand scurtarea tendoanelor. Reabilitarea poate ajuta la reducerea sau ameliorarea severitatii simptomelor si poate imbunatati performanta functionala. Injectiile locale cu substante speciale (cu onabotulinumtoxinA si abobotulinumtoxin) pot fi eficace in tratarea multiplelor tipuri de spasticitate, comparativ cu multe medicamente administrate pe cale orala. Insa, acestea au efecte adverse posibil serioase, printre care dificultati la respiratie sau deglutitie, precum si raspandirea acestora in alte parti ale corpului.
Stimularea cerebrala poate fi luata in considerare ca masura de tratament atunci cand aceste metode nu au succes. De asemenea, si interventia chirurgicala este utila pentru a slabi tendoanele sau pentru a taia calea nerv-muschi.
Durerea asociata cu spasticitatea variaza. Aceasta poate fi usoara si perceputa ca o mica incordare musculara sau poate fi destul de severa incat sa produca spasme dureroase la nivelul extremitatilor, de obicei la nivelul picioarelor. De asemenea, spasticitatea poate cauza dureri de spate (in special la nivelul mijlocului), rezultand aparitia durerilor sau a incordarilor inauntrul si imprejurul articulatiilor.
Prognosticul persoanelor cu spasticitate poate varia de la persoana la persoana. Acesta depinde in special de severitatea spasticitatii, precum si de alte afectiuni asociate cu aceasta.
Este recomandat sa consultati un medic atat in momentul aparitiei simptomelor, cat si daca acestea se agraveaza. In plus, este recomandat sa tratati si celelalte afectiuni pe care le aveti (daca este cazul) pentru a evita accentuarea semnelor si simptomelor.
Dr. Roxana Mateescu
Medic rezident geriatrie si gerontologie
Sursa: webmd.com
