Somn (tulburari de)

Orice perturbare a duratei sau calitatii somnului.
Tulburarile de somn sunt de trei tipuri: insomnie (insuficienta somnului), hipersomnie (exces de somn), parasomnie (comportament anormal in timpul somnului); de altfel, unele tulburari ale somnului sunt proprii copilului.
Hipersomnia – Hipersomnia poate fi de origine psihologica (anxietate, depresie) sau poate fi cauzata de luarea de anxiolitice, de o boala neurologica (scleroza in placi, tumora intracraniana), de un traumatism cranian, de o intoxicatie sau de o infectie. Somnolenta simpla este forma cea mai curenta. Alte forme de hipersomnie sunt rare, chiar exceptionale. Printre ele, narcolepsia este caracterizata prin survenirea, in timpul zilei, a unor accese bruste de somn si a unor scaderi brutale ale tonusului muscular (sindromul Gelineau).
Tratament – In afara tratamentului unei boli cauzale, acesta este destul de limitat; antidepresivele, chiar amfetaminele, sunt indicate uneori. De putina vreme este propusa o noua substanta, modafinilul. Mai bine tolerata si mai eficace la pacienti decat alte substante, in plus, ea nu antreneaza efecte secundare psihice si nici cardiovasculare.
Insomnia – Pentru a judeca realitatea existentei unei insomnii, nu trebuie sa ne bazam pe durata somnului, foarte variabila de la o persoana la alta; in schimb, se tine cont de o modificare recenta a somnului si de ceea ce resimte pacientul (oboseala la trezire, impresie subiectiva de a fi dormit prost).
Diferite tipuri de insomnie
– Insomnia acuta, foarte obisnuita, dureaza de la cateva zile la cateva saptamani. Ea este legata de circumstante sau de un eveniment exterior precis: soc sau tensiune emotionala, probleme profesionale, durere etc.
– Insomnia cronica aduna laolalta un mare numar de tulburari: dificultati la adormire, legate adesea de o anxietate; treziri nocturne prea frecvente, legate adesea, la randul lor, de o depresie daca ele se produc in cea de a doua jumatate a noptii si daca subiectul adoarme greu sau deloc; insomnia completa, rara in afara bolilor psihiatrice grave (manie, melancolie, confuzie mintala, dementa). Exista, in plus, insomnii nesesizate in cursul carora somnul pare normal desi, in fapt, el este intrerupt de treziri si de cosmare.
Tratament – Acesta cuprinde masuri simple: a te culca doar atunci cand iti este somn, a te abtine de la stimularea intelectuala sau emotionala (lectura, film violent) cu 30 minute pana la o ora inainte de culcare, a te scula si a avea o activitate simpla atunci cand nu vine somnul mai curand decat a ramane culcat, de a te abtine de la mese prea copioase seara etc. Medicamentele (hipnotice, anxiolitice, chiar antidepresive) constituie o completare, dar de preferinta in cura de scurta durata (cateva saptamani maximum). Daca precautiile de utilizare nu sunt respectate, medicamentele pot induce somnolenta dimineata, obisnuire – doze din ce in ce mai mari fiind necesare – dependenta – bolnavul nemaiputand sa-si regaseasca somnul fara medicamente.
Somnambulismul – Plimbare nocturna, inconstienta, care nu lasa nici o amintire, somnambulismul nu trebuie sa fie considerat o boala. Daca unii adulti sunt somnambuli, cel mai des sunt afectati copiii (6% dintre ei inaintea varstei de 15 ani) pentru a disparea la adolescenta.
Somnambulsimul, care survine in cursul somnului cu unde lente (stadiile 3 si 4), este actualmente interpretat ca fiind o "trezire incompleta" a creierului, cu blocarea mecanismelor de memorizare, care se efectueaza, in general, in paralel atunci cand suntem treziti.
Parasomnia – Somnambulismul forma cea mai frecventa a parasomniei, se observa, in principal, la copii de varste intre 6 si 12 ani. Cu mecanism insuficient cunoscut, el persista adesea mai multi ani, apoi dispare spontan cu timpul, dar mai poate reaparea la adult in cursul unei perioade de tensiune emotionala. Manifestarile sale constau intr-o "desteptare" aparenta in cursul primelor ore ale noptii, urmata de o succesiune de comportamente complexe; subiectul poate sa se ridice, sa se imbrace, sa mearga, sa deschida usile, inainte de a se trezi sau de a se reintoarce in pat dupa cateva minute. Este inutil sa fie trezit sau macar sa se incerce sa se faca acest lucru.
Tratament si prevenire – Somnambulismul este o tulburare benigna a somnului, care nu justifica un tratament cu antidepresive (amineptina) decat in cazuri foarte rare. Prevenirea eventualelor accidente este primordiala; ea consta in inchiderea usilor si ferestrelor, precum si in punerea de-o parte a obiectelor periculoase.