Somn la copil (tulburari de)

Reprezinta orice perturbatie, la copil, privind durata sau calitatea somnului.
La copil, tulburarile de somn prezinta unele particularitati.
Hipersomnia copilului – In majoritatea cazurilor aceste tulburari debuteaza in adolescenta, cu toate ca anumite forme de hipersomnie pot sa se declare inainte de adolescenta.
Insomnia copilului – Se disting insomniile extrinseci, cauzate de factorii de mediu (igiena, alimentatia etc.) de insomniile intrinseci.
Insomniile extrinseci pot surveni in ocazii foarte diferite:
– atunci cand obiceiurile de adormire a unui sugar (leganat, biberon, impartirea patului cu el) au fost prea mult perpetuate si copilul s-a invatat sa nu adoarma singur aceasta forma de insomnie, cea mai obisnuita, priveste pana la 20% dintre copiii in varsta de 6 luni la 3 ani;
– in caz de hranire nocturna excesiva, copilul se trezeste de mai multe ori pe noapte si este incapabil sa adoarma fara a primi mancare; este vorba de o varietate de insomnie care priveste aproximativ 5% dintre copiii intre 6 luni si 3 ani;
– in caz de alergie alimentara (alergie la laptele de vaca, de exemplu) copilul poate sa adoarma greu si sa se trezeasca noaptea;
– atunci cand parintii nu se impun in fata copilului, apare o opozitie fata de ideea de a merge la culcare, pe la varsta de 2 sau de 3 ani, copilul cautand atunci pretexte pentru a nu merge in pat.
Insomniile intrinseci sunt reprezentate, in principal prin insomnia idiopatica, rara, care poate sa se manifeste de la nastere. Ea ar fi cauzata de o anomalie neurologica a sistemului de control veghe/somn (hiperactivitate a sistemului de reglare a somnului).
Tratament – Acesta poate face apel la administrarea de medicamente (antihistaminice, fenotiazine), care nu trebuie sa depaseasca 3 saptamani si la terapia comportamentala.
Parasomnia copilului – Parasomniile, tulburari caracterizate printr-un comportament anormal in timul somnului, sunt clasificate in functie de momentul survenirii lor in cursul ciclului somnului. Astfel, se disting parasomniile in raport cu somnul paradoxal (cosmar) de parasomniile in raport cu o tulburare a desteptarii (trezire confuzionala, somnambulism sau terori nocturne). In acest ultim caz, copilul pare sa se trezeasca brusc, victima a unei mari spaime, nerecunoscand anturajul; este inutil sa incerci sa il trezesti. Aceasta tulburare, de obicei benigna, nu necesita decat rar un tratament.
Diagnostic si tratament – Se impune o consultatie specializata in caz de tulburari nocturne frecvente sau cu o alura neobisnuita. In afara tratamentului unei boli subiacente, se recurge rar la prescrierea unui medicament, cu exceptia cazurilor celor mai grave (antidepresoare in unele cazuri de somnambulism sau de terori nocturne, benzodiazepine in caz de ritmul de adormire – balansarea capului sau a unui membru, care se produce atunci cand copilul adoarme). Terapiile comportamentale (relaxarea) si retrocontrolul biologic (terapie care vizeaza obtinerea din partea subiectului a unui control de sine prin conditionarea unui anumit numar de functii fiziologice) se dovedesc uneori eficace.