Șoc anafilactic: cauze, factori de risc, diagnostic, complicații, prevenție

Prin șoc anafilactic (anafilaxie) înțelegem o reacție alergică deosebit de severă, care apare uzual imediat expunerii la un factor declanșator. O astfel de reacție de hipersensibizare acută va pune viața în pericol dacă nu este tratată corespunzător și în timp util. Reacția este una generalizată, cu evoluție rapidă, implicând mai multe sisteme: de la cel gastrointestinal, până la cel respirator și cardiovascular. Un șoc anafilactic poate duce la obstrucția semnificativă a căilor respiratorii, ceea ce culminează cu stopul cardiorespirator, hipoxemie (nivel scăzut de oxigen în sânge) și, în cele din urmă, colaps respirator și șoc. Fără tratament imediat, anafilaxia este deseori fatală.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena picăturile oculare Oftapic Allergy. Au acţiune calmantă şi reconfortantă pentru ochi roşii şi iritaţi, cu efect calmant în cazul alergiile oculare.

Șoc anafilactic, cauze și factori de risc

Un șoc anafilactic este considerat a fi o reacție de hipersensibilitate mediată de IgE, implicând eliberarea imediată a numeroși mediatori chimici care rezultă din degranularea bazofilelor și a mastocitelor, după expunerea la un antigen specific (deseori alergen). Acești mediatori chimici eliberați din bazofile și mastocite includ histamina, triptaza, carboxipeptidaza A, proteoglicani, care ulterior formează, sub acțiunea enzimelor, metaboliți care provoacă reacții sistemice. Este vorba despre metaboliți ai acidului arahidonic, inclusiv leucotriene, prostaglandine, factorii de activare ai trombocitelor. Răspunsul inflamator dintr-un șoc anafilactic este mediat de TNF-α.

Toți acești metaboliți ai acidului arahidonic sunt implicați în diferite procese patologice care în cele din urmă descriu reacțiile sistemice întâlnite într-un șoc anafilactic:

• Histamina crește permeabilitatea vasculară, duce la vasodilatație și, așadar, la hipoperfuzia țesuturilor. Organismul va răspunde prin creșterea frecvenței și contracției cardiace;
• Prostaglandina D acționează ca un bronhocostrictor, ducând simultan și la constricția inimii și plămânilor;
• Leucotrienele contribuie la bronhoconstricție, cresc permeabilitatea vasculară și, mai mult decât atât, induc remodelarea patologică a căilor respiratorii, îngreunând respirația;
• Factorul de activare a trombocitelor acționează drept bronhoconstrictor și crește, pe de altă parte, permeabilitatea vasculară (ducând astfel la hipoperfuzia organelor vitale);
• TNF-α activează neutrofilele (ca răspuns la stresul imediat expunerii la factorul alergen) și crește sinteza chemokinelor (care promovează inflamația).

Cele mai frecvente cauze

Toate aceste procese patologice sunt întâlnite în reacția care descrie un șoc anafilactic. O astfel de reacție apare, de obicei, în urma expunerii la un antigen specific, frecvent un alergen. Astfel, cele mai frecvente cauze ale unui șoc anafilactic, la copii sau adulți, sunt următoarele:

• expunerea la alergeni alimentari: cei mai frecvenți fiind alunele (arahidele), nucile, peștele, crustaceele, soia, ouăle, glutenul, grâul, susanul, laptele de vacă;
• alergii la medicamente: antibiotice (cel mai frecvent penicilină) și AINS (antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi aspirina, ibuprofenul), anestezice, substanțele de contrast necesare pentru investigațiile radioimagistice;
• imunoterapia: deși este eficientă în a trata alergiile, injecțiile pot duce la o reacție hiperacută și, astfel, la șoc anafilactic;
• înțepături de insecte: în special albine și viepsi;
• expunerea la alergeni respiratori, cum ar fi polenul, alergia la ambrozie, are potențialul de a duce la șoc anafilactic.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Aquamare spray nazal hipertonic de la Assista. Este recomandat atât adulţilor cât şi copiilor, în congestia nazală provocată de infecţii, sinuzită sau alergii.

În cazuri mult mai rare, un șoc anafilactic poate fi secundar și:

• exercițiilor fizice intense sau moderate;
• contactului cu latexul, cauciucul natural;
• contactului cu lichidul seminal;
• administrării de medicamente topice (clorhexidină, polisporină);
• modificărilor hormonale din timpul menstruației;
• transfuziilor de sânge.

Există și situații în care cauzele unui șoc anafilactic nu pot fi identificate. În aceste situații, este pus diagnosticul de anafilaxie idiopatică. Anumite condiții și afecțiuni, cum ar fi astmul, bolile cardiovasculare, mastocitoza, alergiile respiratorii și alimentare (nediagnosticate), cresc foarte mult riscul ca o persoană să dezvolte, de-a lungul vieții, șoc anafilactic.  

Șoc anafilactic – simptome și manifestări

În cazurile de șoc anafilactic, prezentarea clinică începe adesea sub forma unei reacții alergice ușoare. Simptomele depind de modul în care a avut loc expunerea la antigenul cauzal. Esențial de menționat este că un șoc anafilactic are evoluție rapidă, de obicei în decurs de 1 oră de când are loc expunerea la factorul alergen. Conform datelor, aproximativ jumătate din decesele care au survenit în urma unui șoc anafilactic au avut loc în prima oră de la expunere. Cu cât apariția și progresia simptomelor este mai rapidă, cu atât prognosticul este mai puțin favorabil. În 20% din cazuri, un șoc anafilactic se poate prezenta bifazic, adică:

• după gestionarea cu succes a simptomelor inițiale de anaxilafie, reacția poate să reapară la 8-11 ore după reacție inițială;
• drept urmare, nu trebuie eliminat riscul de a exista o a doua reacție anafilactică, care este la fel de periculoasă precum prima reacție anafilactică.

Simptomele sunt variate și pot include următoarele:

• la nivelul pielii: urticarie, angioedem, eritem (înroșirea feței), prurit, eczeme, pielea palidă, umflarea buzelor, mâinilor, picioarelor și limbii;
• simptome respiratorii: congestie nazală, strănut, tuse, răgușeală, edem laringian, spasme la nivelul bronhiilor, respirație șuierătoare, senzația de presiune la nivelul pieptului;
• simptome cardiovasculare: hipotensiune, sincopă, tahicardie;
• simptome gastrointestinale: grețuri, vărsături, diaree, durere abdominală, senzația unui nod în gât, dificultăți la înghițire;
• simptome neurologice: amețeli, confuzie, pierderea conștienței, anxietate și senzația fricii generalizate, a morții iminente.

Principala preocupare o reprezintă, în primă instanță, pierderea funcției respiratorii. Aceasta se datorează edemului laringian, care în cele din urmă poate duce la hipoxemie, colaps respirator.

Șoc anafilactic, diagnostic

În cazul unui șoc anafilactic, întrucât tratamentul este unul de urgență, diagnosticul este pus pe seama simptomelor. Recunoașterea și intervenția rapide sunt vitale pentru a salva persoana. Se are în vedere, așadar, scenariul în care persoana în cauză a fost expusă la un alergen, respectiv prezența simptomelor tipice anafilaxiei (chiar și în absența afectării căilor respiratorii).

Șoc anafilactic, alternative de tratament

În cazul unui șoc anafilactic, tratamentul imediat este vital. O problemă o reprezintă faptul că, de obicei, astfel de evenimente se întâmplă intempestiv, nu în medii controlate. Este foarte des necesar ca o persoană din exterior să intervină, mai ales dacă persoana în cauză ajunge în starea de inconștiență. Se solicită imediat serviciile medicale de urgență, prin apel la 112. În cazurile în care persoana în cauză cunoaște faptul că este predispusă unui astfel de eveniment, ar putea fi posibil să aibă la ea un pen (stilou) preumplut cu adrenalină autoinjectabilă. Uzual, substanța se injectează în partea laterală a coapsei, doar dacă persoana prezintă semne clare de anafilaxie.

Șoc anafilactic, complicații și riscuri asociate

Cu tratament și monitorizare rapidă și optimă, riscul de morbiditate și mortalitate este deosebit de redus. Accesul rapid la îngrijire medicală specializată și recunoașterea reacției de anafilaxie dictează prognosticul pacientului. Lipsa accesului la îngrijire medicală specializată în decursul primei ore de la expunerea la alergen și apariția simptomelor este responsabilă pentru jumătate din decesele asociate unui șoc anafilactic.

Șoc anafilactic, sfaturi pentru prevenție

Ideal este ca o persoană să cunoască riscul de a dezvolta o astfel de reacție, așadar eventualele alergii pe care le are. Alergiile pot fi identificate prin teste alergologice, controlate și sigure, ce se realizează la medicul alergolog. Principala modalitate de a reduce riscul unui șoc anafilactic este de a evita în totalitate eventualul factor declanșator, fie că este vorba despre un aliment sau un medicament, polenul, înțepăturile de insectă sau alte alergii. De asemenea, se recomandă ca persoana care are o alergie să poarte o brățară care ar putea atrage atenția, în cazul unui șoc, că are asupra ei un stilou preumplut cu adrenalină, necesar a fi administrat imediat.

Foto: shuterstock.com