Sindromul Takayasu este o afectiune foarte rara, un tip de vasculita ce determina inflamarea crosei aortei, cea mai mare artera a corpului, dar si a principalelor sale ramuri. Aceasta boala idiopatica favorizeaza stenoze si anevrisme cu posibile implicatii grave asupra sanatatii – accident vascular cerebral, insuficienta cardiaca – in absenta unui management adecvat.
Sindromul Takayasu a fost descoperit la inceputul secolului XX de medicul oftalmolog japonez Mikito Takayasu la o tanara de 21 de ani careia ii fusesera afectate vasele globului ocular. De altfel, acest sindrom se manifesta preponderent la femeile tinere, cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani, cea mai mare incidenta raportandu-se in tarile asiatice, dar si in America Latina.
Sindromul Takayasu: simptome
Boala evolueaza in doua etape. Primul stadiu al acestei boli inflamatorii declanseaza simptome care includ oboseala, febra, transpiratii nocturne, dureri musculare si articulare, pierdere in greutate s.a. Sindromul Takayasu poate progresa insa asimptomatic, fiind diagnosticat abia in cea de-a doua etapa a evolutiei sale, cand inflamatia a determinat colapsul arterial si, implicit, reducerea aportului de sange, oxigen si substante nutritive la organe si tesuturi. In acest stadiu, apar manifestari precum hipertensiune arteriala, dificultate respiratorie, tulburari vizuale, anemie, slabiciunea manilor si/sau a picioarelor, dureri la nivelul mainilor/picioarelor, slabiciune generala, stari de lesin, cefalee, dificultati de concentrare, dureri in piept, diferente de tensiune arteriala la nivelul bratelor etc.
Tot in aceasta etapa, pulsul periferic poate fi greu de detectat, ca urmare a blocarii arterelor ingustate. Sindromul Takayasu este, de altfel, cunoscut si ca „boala fara puls”.
Sindromul Takayasu: cauze
Declansarea inflamarii initiale este de cauza idiopatica. Se apreciaza insa ca ar putea fi vorba de o dereglare a sistemului imun al organismului. O alta teorie vizeaza drept factori declansatori infectiile, printre care tuberculoza.
Sindromul Takayasu: complicatii
Evolutia arteritei Takayasu este greu de anticipat, intrucat boala poate raspunde bine la tratament, stabilizandu-se, sau, dimpotriva, poate avea un progres fulminant, dificil de controlat. De asemenea, in functie de gradul de afectare, dar si de localizarea vaselor de sange implicate, complicatiile sindromului Takayasu includ miocardita ori pericardita, atacul ischemic, insuficienta cardiaca, anevrismele aortice, atacul de cord si accidentul vascular cerebral.
Simdromul Takayasu: tratament
Tratamentul sindromului Takayasu vizeaza controlul deteriorarii suplimentare a arterelor si al complicatiilor pe care aceasta le favorizeaza prin medicatie (citotoxice, corticosteroizi) si, la nevoie, interventii chirurgicale (chirurgie bypass, angioplastie percutana, implantarea unui stent etc.). Acestea din urma sunt recomandate in situatia in care arterele se ingusteaza sever sau sunt blocate complet, interventiile chirurgicale avand scopul de a permite reluarea fluxului sangvin optim.
