Sindromul oboselii cronice este o afectiune medicala complexa, identificata ca atare doar in ultimele decenii, despre care inca nu exista date suficiente. Cu toate acestea, sindromul este recunoscut drept unul sever, cu un impact negativ considerabil asupra calitatii vietii celor afectati. Diagnosticarea corecta, urmata de gestionarea sa eficienta sunt esentiale pentru ca pacientii sa isi poata desfasura activitatile de zi cu zi in mod normal.
Oboseala cronica este mult diferita de oboseala obisnuita, resimtita la finalul unei zile solicitante. Neurastenia, denumirea alternativa a sindromului oboselii cronice, se manifesta de-a lungul unei perioade de cel putin 6 luni, neavand drept factor declansator o alta afectiune. In plus, spre deosebire de oboseala clasica, neurastenia nu se amelioreaza dupa odihna. In aceste conditii, daca nu este identificat la timp, sindromul oboselii cronice poate declansa alte afectiuni – fizice si/sau psihice.
Intrucat neurastenia este dificil de diagnosticat, nu se cunoaste cu exactitate incidenta acestui sindrom in randul populatiei globale, estimarile variind de la 7 la 3.000 de cazuri la 100.000 de adulti (copiii si adolescenti sunt mai rar afectati).
Cauzele sindromului oboselii cronice
Cauzele sindromului oboselii cronice raman necunoscute pentru moment, in pofida unui numar mare de studii efectuate in ultimii ani pe acest subiect. Se apreciaza ca, fiind vorba despre o afectiune complexa, nu exista un singur factor declansator, ci o multime. Printre cauzele despre care se crede ca ar putea favoriza neurastenia se numara:
- Infectiile (virale sau bacteriene)
- Disfunctia sistemului imunitar
- Deficientele nutritionale
- Dezechilibrele hormonale
- Stresul si/sau traumele emotionale
- Predispozitia genetica
Anomalii la nivelul axei hipotalamus-pituitara-suprarenala (HPA), precum un usor hipocorticism si variatia diurna atenuata a cortizolului, au fost identificate la un numar insemnat de pacienti diagonsticati cu sindromul oboselii cronice. Nu s-a stabilit insa daca aceste anomalii sunt o consecinta a acestui sindrom sau unul dintre factorii sai declansatori.
Simptomele sindromului oboselii cronice
Sindromul oboselii cronice are noua simptome principale, plus o serie de alte manifestari variabile:
- Oboseala persistenta
- Durere in gat
- Ganglioni limfatici umflati (la nivelul gatului sau axilei)
- Pierderi de memorie si/sau lipsa capacitatii de concentrare
- Dureri de cap, diferite (ca intensitate/localizare/durata) de cele experimentate pana atunci
- Dureri musculare
- Durere care trece de la o articulatie la alta, fara a fi insotita de roseata sau edem
- Somn neodihnitor
- Epuizare extrema care dureaza mai bine de 24 de ore in urma unui efort fizic sau mental.
Acestor simptome li se adauga, in cazul unor pacienti, si ameteli, stari de lesin, sindromul colonului iritabil, depresie sau alte tulburari de dispozitie (schimbari bruste de dispozitie, irascibilitate, anxietate, atacuri de panica s.a.), bufeuri, transpiratii nocturne, probleme de echilibru, alergii sau sensibilitate la diferite produse, mirosuri, sunete ori medicamente.
Tratamentul sindromului oboselii cronice
Fiind vorba despre o afectiune complexa, al carei diagnostic se pune cu dificultate, adesea prin eliminarea altor posibile boli, sindromul oboselii cronice presupune o gestionare plurivalenta care vizeaza ameliorarea simptomatologiei (pentru moment, neurastenia ramane o afectiune incurabila). Managementul sindromului oboselii cronice este adaptat simptomelor resimtite de fiecare pacient in parte si include tratamentul medicamentos, terapia psihologica si/sau exercitii fizice ori de relaxare. Acestor solutii li se recomanda si alaturarea unor schimbari ale stilului de viata – reducerea stresului, adoptarea unei alimentatii sanatoase si imbunatatirea obiceiurilor legate de somn (cum ar fi limitarea aportului de cofeina si/sau alcool dupa orele dupa-amiezii).
Recuperarea in urma tratamentului si capacitatea de reluare a activitatilor obisnuite variaza de la individ la individ. In general, perioadele in care simptomele se atenueaza pana la disparitia completa alterneaza cu cele in care simptomatologia se agraveaza din nou. De regula, copiii si adolescentii afectati de sindromul oboselii continue au mai multe sanse sa isi revina complet in urma tratamentului.
Dana Saporan
