Asa-numitul sindrom metabolic nu este o afectiune in sine, ci reuneste o serie de tulburari metabolice care identifica persoane prezentand riscul dezvoltarii diabetului zaharat tip 2 si bolilor cardiovasculare.
Prima sistematizare a acestor anomalii, respectiv insulinorezistenta, hiperinsulinemia, hipertrigliceridemia, hipertensiunea arteriala, scaderea HDL-colesterolului, a fost realizata in 1988, sub denumirea de „sindrom x metabolic”. In ciuda importantei medicale a acestui marker de risc cardiovascular, ramane disputata cea mai buna cale de a-l defini.
Care este factorul cheie al sindromului metabolic?
Cea mai recenta definitie acorda tuturor criteriilor de diagnostic aceeasi importanta. Ultimul consens, octombrie 2009, al unor importante foruri internationale (Federatia Internationala de Diabet, Federatia Mondiala de Cardiologie, Societatea Internationala de Ateroscleroza, Societatea Americana de Cardiologie), include cel putin trei dintre urmatoarele cinci criterii de diagnostic:
Obezitate abdominala, obiectivata prin circumferinta abdominala peste 80 cm la femei si peste 94 cm la barbatii europeni; Nivel crescut al trigliceridelor sau tratament specific (TG>150mg/dl); Nivel scazut al HDL-colesterolului sau tratament specific (HDL-C<40mg/dl la barbati si HDL-C<50mg/dl la femei); Valori crescute ale tensiunii arteriale sau tratament pentru hipertensiune (TA sistolica≥130mmHg si/sau TA diastolica≥85mmHg); Valori crescute al glicemiei (glicemie a jeun>100mg/dl) sau diabet zaharat. Risc de trei ori mai mare pentru bolile coronariene si AVC
Exista o multitudine de afectiuni care se pot asocia cu sindromul metabolic: sindromul ovarelor polichistice, steatoza hepatica non-alcoolica (incarcarea grasa a ficatului), litiaza biliara (calculi de colesterol), tulburari ale somnului (apnee in somn), lipodistrofii. Prezenta sindromului metabolic se asociaza si cu cresterea riscului pentru anumite tipuri de cancer, cum ar fi cele localizate la nivel colo-rectal sau mamar.
Stilul de viata modern, cu diete hipercalorice, bogate in grasimi animale, glucide simple sau alimente de tip fast-food si reducerea activitatii fizice sunt cei mai importanti factori implicati in aparitia acestor perturbari metabolice.
Prezenta sindromului metabolic confera un risc de trei ori mai mare de aparitie a bolii coronariene si a accidentului vascular cerebral, dubland mortalitatea din aceste cauze. Riscul de moarte subita este de cinci ori mai mare la pacientii cu diabet zaharat si de 2-3 ori mai mare la pacientii cu sindrom metabolic. Daca diabetul zaharat nu este deja prezent, sindromul metabolic creste de cinci ori riscul de aparitie a diabetului zaharat de tip 2.
Incidenta de 50% la americanii peste 50 de ani
Conform studiului NHANES, in Statele Unite ale Americii, prevalenta sindromului metabolic este de 23-24% si creste cu varsta, ajungand la aproximativ 50% la persoanele peste 50 ani. Odata cu inaintarea in varsta creste procentul persoanelor obeze sau supraponderale, se reduce masa musculara si capacitatea secretorie a celulelor beta-pancreatice, sursa de insulina endogena. De asemenea, prevalenta creste foarte mult la pacientii cu diabet zaharat tip 2, in jur de 70%.
In evolutia sindromului metabolic, cel mai probabil prima modificare este aparitia obezitatii abdominale, urmata, in timp, la persoanele cu risc crescut, de aparitia celorlalte perturbari.
Cum se stabileste diagnosticul de sindrom metabolic?
O metoda simplu de pus in practica este identificarea asa-numitei talii hipertensive, adica a persoanelor ce prezinta concomitent circumferinta abdominala crescuta si hipertensiune arteriala. Acestor persoane li se pot depista si alte perturbari metabolice, printr-un set de analize de laborator, care sa includa trigliceridele, glicemia sau fractiunile colesterolului. In cazuri individuale se pot evalua gradul de inflamatie (proteina C reactiva), metabolismul proteic (acidul uric seric) si profilul hormonal.
Primul pas in prevenirea sindromului metabolic: optimizarea stilului de viata
Obiectivele terapeutice sunt prevenirea instalarii diabetului zaharat tip 2 si scaderea riscului pentru boala aterosclerotica. Tintele principale sunt obezitatea abdominala si insulinorezistenta, cu scadere in greutate si un program regulat de activitate fizica. Ulterior trebuie corectati factorii de risc majori: scaderea LDL-colesterolului, a trigliceridelor, normalizarea valorilor tensiunii arteriale. Primul pas este optimizarea stilului de viata, cu o dieta echilibrata, activitate fizica de intensitate moderata, renuntarea la fumat, reducerea consumului de alcool, indepartarea factorilor de stres.
Dieta recomandata este moderat hipocalorica, un deficit de 500-1000 de kilocalorii pe zi, astfel incat sa determine o reducere ponderala de aproximativ 7-10%, intr-un interval de 6-12 luni.
Scadere in greutate si sport, prevenirea sindromului metabolic
Din cauza prevalentei crescute si a asocierii cu risc crescut de diabet zaharat tip 2 si/sau boli cardiovasculare, sindromul metabolic este o problema importanta de sanatate publica, impunand depistare precoce. Astfel, interventia terapeutica sa poata preveni aparitia diabetului zaharat si/sau bolilor cardiovasculare si sa reduca mortalitatea prin boli cardiovasculare. Desi nu toate persoanele sedentare si cu obezitate vor dezvolta sindrom metabolic, acest sub-grup este cu risc crescut. Optimizarea stilului de viata cu scadere ponderala si cresterea activitatii fizice reprezinta atat prima linie de tratament, cat si etapa esentiala in prevenirea aparitiei acestuia.
Dr. Mihaela Gologan,
Medic specialist diabet zaharat, nutritie, boli metabolice
Centrul Medical Unirea
