Desi multi oameni cred ca tulburarile legate de hipersexualitate si dependenta sexuala se refera doar la a face sex foarte des, acestea reprezinta de fapt probleme extrem de complexe. Sindromul hipersexualitatii este similar cu alte dependente, iar cei care au aceasta afectiune trebuie sa o trateze cu foarte mare atentie.
Desi nu este considerata o afectiune mentala, sindromul hipersexualitatii figureaza ca „activitate sexuala excesiva” in clasificarea internationala a maladiilor, fiind definita ca disfunctie sexuala, neprovocata de o tulburare sau boala organica. Studii legate de hipersexualitate arata ca aceasta este mai degraba o boala a barbatilor, 85%-95% dintre cei diagnosticati astfel fiind de sex masculin. Tulburarea mai este denumita, in cazul barbatilor, satirism, iar in cel al femeilor, nimfomanie.
Pacientii sunt atat de coplesiti de obsesia pentru sex, incat calitatea vietii le este afectata de multe ori intr-o foarte mare masura. La fel cum un alcoolic tanjeste dupa urmatorul pahar de bautura si se amageste singur ca se poate opri oricand din baut, dar esueaza de fiecare data, folosind alcoolul pentru a-si alina durerea emotionala provocata de singuratate si anxietate si continuand sa bea in ciuda consecintelor negative, acelasi lucru se intampla si cu un dependent sexual.
Inceputul este inofensiv
Ca si alte dependente, dependenta sexuala evolueaza, de asemenea, progresiv. De multe ori incepe cu un comportament relativ inofensiv, cum ar fi masturbarea excesiva in timpul vizionarii de filme pornografice. In timp, insa, toate aceste obiceiuri duc de regula la alte tipuri de activitati sexuale, care pot deveni riscante sau condamnabile – nu doar moral.
Pentru o persoana care sufera de sindromul hipersexualitatii, activitatea sexuala ofera o placere intensa, de o euforie ametitoare, dar numai de moment, fiind insa lipsita de orice conexiune emotionala reala, de intimitate sau de dragoste. Este doar o evadare temporara. Odata trecuta starea initiala euforica, ciclul vicios reincepe. Pacientul nu se va simti niciodata implinit, dependenta sa avand un impact negativ semnificativ asupra vietii sale, de multe ori provocandu-i o stare de rusine si de auto-dezgust.
Principalele simptome
Simptomele sindromului hipersexualitatii pot varia intr-o oarecare masura, in functie de individ. De exemplu, unii pacienti au foarte des si foarte multe aventuri extraconjugale, in timp ce altii platesc frecvent prostituate ori vizioneaza excesiv de mult pornografie. Totusi, cele mai frecvente semne de dependenta sexuala cu care se confrunta pacientii sunt:
• Masturbare excesiva – acesta este unul dintre cele mai frecvente indicii ale dependentei sexuale timpurii.
• Obsesia pentru sex, pana la punctul in care aceasta interfereaza cu viata lor.
• Isi aloca foarte mult timp pentru planificarea activitatii lor sexuale – dependentii sexuali, la fel ca si dependentii de droguri, vor dedica o mare parte din timp pentru a stabili unde, cand si cum vor primi urmatoarea lor „portie”.
• Vizionarea frecventa de pornografie sau utilizarea site-urilor explicit sexuale ori a altor servicii on-line – video-chat, site-uri de dating pentru adulti etc.
• Utilizarea frecventa sau excesiva a serviciilor de sex prin telefon.
• Are aventuri extraconjugale in mod repetat sau are relatii sexuale cu mai multi parteneri (cei care isi insala partenerul nu pot folosi insa scuza ca sufera de sindromul hipersexualitatii).
• Are frecvent aventuri de o noapte cu persoane straine sau prostituate.
• Detasarea emotionala completa fata de partenerii sexuali. Multi dependenti sexual nu sunt in masura sa stabileasca o conexiune emotionala normala, sanatoasa, cu un partener sexual. Acest lucru este cauzat de multe ori de sentimente profunde de ura de sine si rusine.
• Relatii sexuale neprotejate – multi dependenti sexual adopta un comportament riscant, cum ar fi sexul neprotejat, nepasandu-le de consecintele potentiale.
• Angajarea intr-un comportament sexual ce intra in conflict direct cu valorile lor personale sau convingerile religioase. Ei stiu ca au un comportament gresit din punct de vedere moral, dar sunt incapabili sa se opreasca.
• Obsesia fata de cineva care este de necucerit. Acest tip de fixatie poate duce la urmarirea persoanei respective sau hartuire sexuala, spionaj, voyeurism si, in unele cazuri, violenta.
• Parafilii (comportamente sexuale neobisnuite, dezagreabile ori inacceptabile, cum ar fi exhibitionism, voyeurism, sadism, masochism, pedofilie, fetisism). Totusi, chiar daca acestea pot indica o posibila dependenta, nu toti cei care au un asemenea comportament sufera de sindromul hipersexualitatii.
• Incapacitatea de a se opri, in ciuda consecintelor.
Daca dumneavoastra sau cineva drag se poate identifica cu oricare dintre aceste simptome ale sindromului hipersexualitatii, este timpul sa cautati ajutor de specialitate. Drumul spre redresare nu va fi usor, dar recastigarea controlului asupra propriei vieti si stoparea unor comportamente distructive pentru dumneavoastra sau pentru persoane dragi, pe care le-ati putea rani, cu siguranta merita efortul.
Tratamentul sindromului hipersexualitatii
Tratamentul in cazul acestei afectiuni poate fi foarte eficient, dar primul si cel mai dificil pas implica admiterea, de catre persoana care sufera de sindromul hipersexualitatii, ca are o problema foarte serioasa, ce a scapat de sub control. Atat timp cat dati vina pe altii pentru dependenta voastra si cat timp cautati sa va justificati comportamentul, tratamentul, probabil, nu va avea efectul dorit.
Chiar daca nu exista un tratament standard in acest caz, acceptat de toti expertii medicali in domeniu, acesta implica, de regula, o combinatie de psihoterapie, terapie de grup, terapia de familie, terapie de cuplu, grupuri de sprijin, dar si medicatie.
Tratamentul pune accentul de obicei pe patru aspecte principale legate de dependenta sexuala. Acestea includ:
• Izolarea pacientului de mediul in care isi desfasura activitatea, cu supraveghere permanenta – internarea intr-un centru de specialitate ar fi ideala, dar cum aceste centre nu se gasesc la noi, este acceptata si tratarea la domiciu.
• Gestionarea impulsurilor sexuale, mai ales prin medicatie.
• Identificarea factorilor declansatori si izolarea acestora.
• Abordarea starilor psihice asociate cu dependenta sexuala, care includ de obicei rusine, vinovatie si sentimente de nevrednicie.
Prevenirea recidivei este, de asemenea, un aspect crucial al tratamentului. Tratamentul intr-un spital este adecvat in cazul in care pacientul este un potential pericol pentru el sau pentru altii.
Din pacate, cei mai multi dependenti sexuali se feresc sa solicite tratament inainte de a atinge cel mai jos nivel de dependenta – si fie ajung sa fie condamnati pentru o infractiune sexuala, fie un membru al familiei sau partenerul de viata le da un ultimatum.
Mircea Doaga
Sursa: hypersexualdisorders.com, psychologytoday.com
