Prin sindrom Patau, numit și trisomia 13, înțelegem patologia în care toate (în unele cazuri doar unele) celulele corpului conțin o copie suplimentară a cromozomului 13. Afecțiunea aceasta se poate diagnostica încă din timpul vieții intrauterine ca parte a testelor de screening prenatal. La nou-născuții cu sindrom Patau, există caracteristici fizice evidente: despicătura de buză, uneori și cea de palat, microcefalie, omfalocel, spina bifidă, anoftalmie (lipsa ochilor), polidactilie sau alte anomalii (renale, cardiace, oculare). Simptomele pe care bebelușul cu sindrom Patau le are depind, în mare măsură, de forma afecțiunii (completă, parțială sau sindrom Patau mozaicat).
Trisomia 13 a fost descrisă pentru prima dată ca fiind cauza unui sindrom clinic distinct în anii 1960, de către doctorul Patau, de unde și denumirea de „sindrom Patau”. Inițial, acest sindrom a fost descris ca prezentându-se cu „defecte cerebrale, anoftalmie aparentă, despicătură de palat și buză de iepure, polidactilie și hemangioame capilare”. Acest sindrom este diagnosticat fie în perioada prenatală, fie la naștere. Nu se cunosc pe deplin cauzele acestei afecțiuni, dar genetica, în esență, joacă principalul lor, ca urmare a apariției copiei suplimentare de cromozom 13, ceea ce face ca persoanele cu sindrom Patau să prezinte trei copii ale cromozomului 13, nu două.
Sindrom Patau – cauze și factori de risc
Principala cauză a sindromului Patau este prezența a trei copii ale cromozomului 13. Se crede că această copie în plus apare ca urmare a lipsei disjuncției în timpul meiozei, și apare cel mai frecvent la bebelușii născuți din mame de vârstă înaintată (peste 13 de ani). O altă cauză pentru care există trei copii ale cromozomului 13 este translocarea robertsoniană dezechilibrată, tot în timpul meiozei, care are ca rezultat două copii normale ale cromozomului 13 și un braț lung în plus al acestuia. O altă cauză care duce la sindrom Patau, însă mai puțin frecventă, care nu are legătură cu vârsta maternă, este mozaicismul. Forma completă apare în peste 75% din cazuri.
La nou-născuții cu sindrom Patau, prognosticul este mult mai bun în cazul în care cromozomul în plus apare ca urmare a mozaicismului sau translocațiilor dezechilibrate. Conform datelor, se pare că vârsta înaintată a mamei (peste 35 de ani) reprezintă principalul factor de risc pentru o astfel de patologie, ca urmare a frecvenței crescute a fenomenului de nedisjuncție în meioză. O copie suplimentară a cromozomului 13 perturbă dezvoltarea embrionară normală și ulterior va duce la multiple defecte (dacă sarcina ajunge la termen și copilul se naște viu). În cazul acestui sindrom, speranța medie de viață este de 7-10 zile: 90% dintre copii mor în primul an de viață.
Anomaliile citogenetice sunt prezente la 50% dintre decesele fetale soldate înainte ca vârsta de gestație să atingă 20 de săptămâni și prezente la 6-13% dintre cei născuți morți. În general, s-a observat că moartea fetală apare în 15% dintre sarcinile născute clinic. Trisomia 13 este de fapt una dintre cele mai frecvente trisomii, 1 din 5000 de nou-născuți fiind diagnosticați cu sindrom Patau. Totuși, diagnosticul de sindrom Patau este mai puțin frecvent decât cel de sindrom Down (trisomia 21, 1 din 700 de nou-născuți). Sindromul Edwards (trisomia 18) are incidență relativ similară cu sindromul Patau: aproximativ 1 din 5000 de nou-născuți. Clinic, există trei forme:
- sindrom Patau complet: copia suplimentară a cromozomului 13 este completă, acesta fiind găsit în toate celulele corpului (aproximativ 80% dintre copii au această formă a bolii);
- sindrom Patau mozaicat: copia suplimentară a cromozomului 13 este completă, însă acesta se găsește doar în anumite celule ale corpului (severitatea bolii este direct proporțională cu numărul de celule care conțin copia în plus);
- Sindrom Patau parțial: bebelușul moștenește doar un fragment din copia suplimentară, și în aceste cazuri materialul genetic este rearanjat între cromozomul 13 și alt cromozom.
Char dacă speranța de viață este foarte scăzută, au fost raportate cazuri în care copii cu sindrom Patau au supraviețuit și până la vârsta de 10 ani, ca urmare a terapiei medicale agresive. Totuși, cei mai mulți dintre nou-născuții diagnosticați vor prezenta malformații cardiovasculare și mai ales cerebrale, acestea fiind și cauzele prognosticului nefavorabil asociat sindromului Patau.
Sindrom Patau – simptome și manifestări clinice
Copiii cu sindrom Patau au de obicei restricție de creștere intrauterină și microcefalie. Așa cum s-a menționat, diagnosticul poate fi pus încă în timpul vieții intrauterine, prin teste de screening prenatal. În momentul nașterii, sunt vizibile în special defectele și manifestările faciale, putând include următoarele:
- microcefalie (cap de dimensiuni foarte mici) și holoprosencefalie;
- despicătură de buză („buză de iepure”) și/sau de palat;
- micrognație (dezvoltarea insuficientă a maxilarelor);
- ciclopie (dezvoltarea unui singur glob ocular sau fuziunea, pe linia mediană, a celor doi);
- spina bifida;
- frunte înclinată;
- anoftalmie sau microftalmie;
- urechi foarte mici;
- tonus muscular redus;
- polidactilie (degete în plus la mâini și/sau picioare);
- picior varus equin.
Malformațiile cardiovasculare pe care bebelușul cu sindrom Patau le poate prezenta sunt:
- defect de sept atrial;
- defect de sept ventricular;
- defect de sept atrioventricular;
- ventriculu drept cu dublă evacuare (DORV);
- tetralogia Fallot.
Alte tipuri de anomalii pot apărea la nivelul plămânilor, ficatului, rinichilor, tractului urogenital și pancreasului, tractului digestiv. Defectele acestor sisteme apar la mai mult de 50% dintre cei născuți cu sindrom Patau, incluzând următoarele:
- criptorhidia;
- hipospadias;
- hipoplazia labială (lipsa labiilor mici);
- uterul bicorn.
Alte defecte tind să apară la mai puțin de 50% dintre copii cu sindrom Patau, incluzând rotația incompletă a colonului, omfalocelul, diverticulul Meckel, rinichiul polichistic, hidronefroza și rinichiul în potcoavă. Copiii care reușesc să supraviețuiască până după perioada copilăriei tind să aibă tulburări psihomotorii severe, dizabilități intelectuale și să fie subdezvoltați. Mai mult, complicațiile pe care le vor dezvolta duc la o calitate foarte redusă a vieții și sănătății generale.
Sindrom Patau – metode de diagnostic
Diagnosticul de sindrom Patau poate fi pus chiar în perioada prenatală, prin prelevarea de probe din vilozitățile coriale, amniocenteză sau analiza ADN-ului fătului. Aceste metode de screening pot detecta trisomia 13 cu certitudine. Ecografia prenatală poate ajuta la detectarea eventualelor malformații prezente în caz de sindrom Patau: holoprosencefalia, anomalii faciale și scheletice, defecte renale sau cardiace, restricții de creștere (acestea fiind deseori frecvente). Ecografia de morfologie fetală pentru cel de-al doilea trimestru de sarcină reprezintă cea mai sensibilă și cea mai eficientă metodă de a detecta anomaliile tipice în caz de sindrom Patau, cu testare genetică.
Tratament sindrom Patau
Tratamentul nou-născuților cu sindrom Patau este controversat, din cauza prognosticului care, universal, este foarte nefavorabil. La naștere, sugarii diagnosticați pot avea nevoie imediată de oxigenare și ventilație; acesta poate necesita intubare sau traheostomie din cauza defectelor pe care le prezintă la nivelul feței. Copiii cu probleme cardiace pot necesita intervenții chirurgicale cardiace. Alte intervenții chirurgicale pot fi indicate pentru repararea buzei despicate, plasarea tubului de alimentare, intervenții chirurgicale ortopedice corective și altele. Chiar dacă se poate opta pentru un management agresiv, în jur de 90% dintre copii vor deceda în primul an de viață.
Sindrom Patau – complicații și riscuri asociate
Există mai multe studii de cohortă și observaționale care susțin, din păcate, prognosticul foarte nefavorabil al nou-născuților cu sindrom Patau. Conform datelor, supraviețuirea medie este de 7-10 zile la nou-născuții vii și aproximativ 90% dintre ei nu supraviețuiesc până la vârsta de 1 an. Recent, au fost raportate cazuri în care copiii au supraviețuit mai mult, odată cu abordarea unor noi protocoale terapeutice și profilaxiei bolii. Prognosticul este mai bun la bebelușii care s-au născut cu sindrom Patau în mozaic și la cei cu translocații dezechilibrate. De altfel, atunci când diagnosticul de sindrom Patau este pus prenatal, moartea in utero este foarte frecventă.
În vederea unei gestionări cât mai eficiente, deși prognosticul asociat rămâne nefavorabil, acest sindrom necesită o abordare interprofesională. De asemenea, părinții bebelușilor diagnosticați cu această boală devastatoare ar trebui să primească informațiile necesare și sprijin psihologic cu privire la posibilele complicații cu care este foarte probabil bebelușul să se nască. În situația în care urmează să fie abordată o terapie medicală agresivă, otorinolaringologii, cardiologii și neurologii, urologii și chirurgii ortopedici ar trebui să colaboreze pentru a se obține rezultatele cele mai bune pentru nou-născutul cu sindrom Patau. Totuși, așteptările ar trebui rezervate.
foto: shutterstock.com
