Sindrom de tunel carpian
Sindromul de tunel carpian reprezintă, cel mai frecvent, o neuropatie idiopatică, determinată de compresia nervului median în canalul carpian. Deşi poate exista şi forma acută, de cele mai multe ori este vorba despre sindromul de tunel carpian cronic.
Încheietura mâinii este înconjurată de o bandă de ţesut fibros care funcţionează în mod normal ca suport pentru articulaţie. Spaţiul strâns dintre această bandă fibroasă şi osul încheieturii se numeşte tunel carpian. Nervul median trece prin tunelul carpian pentru a primi senzaţii de la degetul mare, indexul şi degetele mijlocii ale mâinii.
Orice afecţiune care determină umflarea sau o schimbare a poziţiei ţesutului în tunelul carpian poate irita nervul median. Iritarea acestuia provoacă furnicături şi amorţeală a degetului mare, a indicelui şi a degetelor mijlocii – afecţiune cunoscută sub numele de „sindrom de tunelul carpian”.
Sindromul de tunel carpian, cauze multiple
Cauzele pentru sindrom de tunel carpian cronic, atunci când spaţiul în canal se reduce, sunt artrita reumatoidă, lipomul sau neurofibromul. Diabetul zaharat poate fi altă cauză, deoarece în această afecţiune există o susceptibilitate crescută a nervilor la compresie.
Alte condiţii asociate cu sindromul de tunel carpian cronic pot fi hipotiroidismul sau hipertiroidismul, sarcina şi suprasolicitarea mâinii legată de activităţi ce presupun mişcări repetitive, menţinerea prelungită a unor posturi – de exemplu, mâna pe mouse, sprijinind încheietura pumnului pe o suprafaţă dură. Cauzele sindromului de tunel carpian acut sunt fracturile sau entorsele pumnului, hematoamele şi infecţiile.
Sindromul de tunel carpian, simptome
Persoanele cu sindrom de tunel carpian simt, iniţial, amorţeală şi furnicături (parestezii) ale mâinii în distribuţia nervului median (degetul mare, indexul, mijlociul şi laterala inelarului). Dar, ulterior, durerea devine principalul simptom caracteristic la nivelul feţei palmare a primelor trei degete ale mâinii, putând iradia pe toata mâna şi faţa anterioară a antebraţului.
De cele mai multe ori se înregistrează o exacerbare nocturnă a durerii, care trezeşte pacientul, frecvent cu caracter orar. Durerea este calmată de anumite gesturi, cum ar fi scuturarea mâinii sau atârnarea ei la marginea patului. O consecinţă frecventă a acestei afecţiuni este atrofia muşchilor tenari ai degetului mare, care duce la o impotenţă funcţională parţială a mâinii, de exemplu, dificultatea în a ridica un pahar sau folosirea unor obiecte obişnuite.
Infiltratiile intraarticulare: intre alinare si regenerare
Sindrom de tunel carpian – opţiuni de tratament
Tratamentul pentru sindrom de tunel carpian poate fi conservator sau chirurgical, în funcţie de severitatea afectării. Tratamentul conservator constă în imobilizarea în orteze sau atele gipsate şi administrarea de antialgice şi antiinflamatoare pe o perioadă de 7-10 zile.
Fiziokinetoterapia este utilă în toate stadiile bolii. Dacă simptomatologia persistă, o altă opţiune de tratament conservator sunt infiltraţiile locale cu antiinflamatoare sau corticoizi. Dacă simptomele nu se ameliorează după câteva luni de tratament medicamentos şi fiziokinetic sau dacă investigaţiile paraclinice (electroneurografia) arată o afectare avansată a nervului median este indicat tratamentul chirurgical. Acesta din urmă constă în decompresia nervului median prin secţionarea ligamentului transvers al carpului.
