Boala coronariană (cardiopatia ischemică) este cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară și, din păcate, una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial. Apare ca urmare a formării plăcilor aterosclerotice în lumenul vaselor care irigă cordul, ceea ce duce la afectarea directă a fluxului sanguin în sensul reducerii acestuia, așadar perfuzarea cu oxigen a mușchiului cardiac. În multe cazuri, boala coronariană este „tăcută”, ceea ce se traduce prin faptul că nu se prezintă cu semne și simptome evidente până în momentul apariției unei potențiale complicații, cum ar fi atacul de cord. Certificarea diagnosticului are loc, deseori, după evenimentul cardiovascular.
Boala coronariană – cauze și factori de risc
Semnul distinctiv al fiziopatologiei de boală coronariană îl reprezintă apariția plăcii de aterom. O astfel de placă reprezintă acumularea de material de natură lipidică (LDL oxidat) care, odată cu creșterea în dimensiuni, îngustează lumenul vasului de sânge și împiedică fluxul sanguin, și în cele din urmă duce la un aport deficitar de oxigen și nutrienți spre teritoriul tisular deservit. Plăcile de aterom sunt formate din „celule spumoase”, macrofage specializate care înglobează, în exces, particule de LDL oxidat. Pe măsură ce se acumulează, are loc activarea celulelor T și, astfel, eliberarea de citokine proinflamatorii, cu depunere de colagen și formarea unei matrici.
Boala coronariană reprezintă o entitate clinică multifactorială. Factorii etiologici, implicați atât în apariția bolii, cât și în exacerbarea acesteia, pot fi clasificați pe scară largă în factori care pot fi modificați și factori care nu pot fi modificați, după cum urmează:
- Factori nemodificabili: sexul, vârsta, istoricul familial pozitiv de boală coronariană și chiar predispoziția genetică (boala coronariană se asociază și cu anumite afecțiuni moștenite, așa cum sunt dislipidemiile familiale, cu un profil lipidic crescut și, implicit, creșterea riscului de afectare cardiovasculară).
- Factori modificabili: fumatul, obezitatea, profilul lipidic, variabilele psihosociale cum sunt stresul, stilul de viață, calitatea somnului, alimentația, consumul de alcool, substanțe ilicite, sedentarismul și lipsa activității zilnice. Deoarece acești factori sunt modificabili, riscul are potențialul de a fi semnificativ redus prin eliminarea lor (se consideră faptul că fumatul este una dintre principalele cauze ale bolii coronariene).
Conform datelor epidemiologice, boala coronariană este mai frecvent întâlnită la persoanele de sex masculin. Hipercolesterolemia rămâne principalul factor de risc pentru cardiopatie, întrucât nivelurile ridicate de LDL-colesterol sunt asociate cu riscul aterogen crescut. Nivelul ridicat de markeri inflamatori (proteina C reactivă) reprezintă un factor solid de risc pentru boala aceasta, în special proteina C reactivă înalt sensibilă (hsCRP), un reactant sensibil de fază acută a bolii. Din acest motiv, se consideră că prevenirea bolilor cardiovasculare ar trebui avută în vedere în primul rând de către persoanele cu risc de boală coronariană, pentru a se reduce riscul de boală.
Principalele simptome de boală coronariană
O problemă semnificativă în caz de boală coronariană o reprezintă faptul că simptomele, chiar dacă există, pot fi trecute cu vederea sau puse pe seama unor cu totul alte probleme. Din acest motiv, este de dorit ca o persoană să își facă investigații periodice ale profilului lipidic, precum și să își cunoască riscul de boală coronariană. Acesta este direct proporțional cu un nivel crescut de lipide (hiperlipidemie), cu LDL crescut, istoricul familial pozitiv de boală coronariană, însă și fumatul, consumul de alcool, obezitatea și alimentația nesănătoasă. În cazul îndeplinirii a cel puțin unuia dintre factorii de risc enumerați, o persoană ar trebui să își evalueze riscul de boală.
Într-un studiu efectuat pe 10.000 de persoane s-a observat că toți care au fost diagnosticați, după consultație, cu boală coronariană, acuzau dureri toracice intermitente. Acestea se prezentau sub formă de angină, descrisă de către pacienți drept o presiune, greutate, strângere sau chiar un fel de înjunghiere la nivelul pieptului. Mulți pacienți cu boală coronariană descriu durerea în mod asemănător unei „gheare” care pare că ar strânge ceva la nivelul pieptului. Această durere pare să aibă tendința de a se exacerba în momentul activităților fizice, nu durează mai mult de 30 de minute, nu este asociată simptomelor de disfagie și este ameliorată de nitroglicerină.
Descriptori suplimentari ai durerii, cum ar fi durere arzătoare, durere agravată de alimente sau de emoții, precum și durere care iradiază la nivelul brațelor, nu sunt relevante întocmai în cazul de boală coronariană. Aceste simptome pot apărea atât la persoane cu boală coronariană, cât și la persoane cu durere toracică non-cardiacă. Deși este relevant ca practicianul clinic să pună o serie de întrebări relevante (prezența durerii toracice, toleranța la efort, caracterul durerii, dacă aceasta are tendința de a iradia spre maxilar, gât, brațul stâng, axilă, spate), foarte puține dintre simptome sunt, din păcate, în asociere izolată și specifică cu diagnosticul de boală coronariană.
Dispneea (senzația de lipsă a aerului și respirație îngreunată) poate fi un alt simptom destul de relevant în caz de boală coronariană. Dispneea ar trebui evaluată atât în stare de repaus, însă și în timpul activității. Persoana cu cardiopatie ischemică are tendința de a avea toleranță deosebit de redusă la efort, chiar și la sarcini care nu necesită cheltuieli energetice majore. De asemenea, durerea toracică tinde să se exacerbeze în timpul efortului, iar originea sa este reprezentată, de cele mai multe ori, de un punct situat retrosternal (în spatele sternului). Poate iradia și spre braț și umeri, maxilar, gât sau spate, fiind tradusă ca printr-o senzație de presiune, strângere, arsură.
Alte simptome care ar putea indica prezența bolii coronariene pot fi următoarele, fără însă a se limita la acestea:
- episoade de sincopă (leșin);
- palpitații la nivelul inimii;
- tahipnee (creșterea frecvenței respiratorii, chiar și în lipsa efortului susținut);
- edem la nivelul membrelor inferioare;
- ortopnee (dificultatea de a respira în momentul adoptării poziției orizontale, întinse, și care are tendința de a dispărea odată cu adoptarea poziției verticale, în picioare);
- toleranță redusă la efort, care interferează cu activitățile zilnice, senzație de slăbiciune;
- dificultăți în a adormi, pe fondul resimțirii îngreunării respirației;
- dureri la nivelul gâtului.
Durerea toracică intermitentă, în lipsa instalării infarctului de miocard, reprezintă poate cel mai timpuriu avertisment de boală coronariană. Corelată cu prezența factorilor de risc enumerați și tradusă sub formă de angină pectorală, ar trebui să ridice semne de îngrijorare pentru pacientul în cauză, cu investigații suplimentare necesară certificării diagnosticului.
