Sifilis

Boala infectioasa transmisibila pe cale sexuala cauzata de o bacterie, Treponema pallidum.
Treponema palida este o spirocheta, bacterie de forma helicoidala, deosebit de mobila multumita aparatului sau locomotor intern. Descoperirea ei dateaza din 1906.
Cauze – In mai mult de 95% din cazuri, transmisia se face pe cale sexuala. Microbul patrunde in organism prin zgarieturile pielii sau ale mucoaselor. Aceasta explica de ce raporturile sexuale cu o persoana infectata pot sa nu fie contaminante daca mucoasa partenerului este sanatoasa. Sifilisul este o poarta de intrare pentru H.I.V. (virusul cauzator al SIDA), din cauza eroziunilor sau ulceratiilor anogenitale pe care le produce. Alte cazuri de contaminare privesc, in principal, personalul care acorda ingrijiri. Ele sunt provocate de contactele cutanate, de intepaturile sau de taieturile accidentale. Contaminarea fetoplacentara (a fatului de catre mama, prin intermediul placentei) se produce, in general, in cursul celei de a doua jumatati a perioadei de sarcina, doar in mod exceptional inainte de luna a 4-a.
Simptome si semne – Incubatia (perioada in timpul careia aceasta bacterie se instaleaza in organism si care precede aparitia semnelor bolii) dureaza de la doua la sase saptamani. Infectia evolueaza in continuare in trei stadii.
– Stadiul primar este caracterizat prin aparitia unui sancru, mica ulceratie cu diametrul de 3 pana la 5 milimetri, in majoritatea timpului nedureroasa, amplasata pe o baza indurata (foarte tare la palpare). Leziunea, foarte contagioasa deoarece in ea sunt foarte multe bacterii, se afla la punctul de inoculare, de cele mai multe ori pe organele genitale (glandul, corpul membrului viril, scrotul, colul uterin, vulva, anusul), uneori intr-o zona extragenitala (buzele, limba, gingiile, amigdalele etc). Din cauza micii sale dimensiuni sau a localizarii sale, sancrul trece de multe ori neobservat. El se asociaza cu o adenopatie (umflarea ganglionilor limfatici) nedureroasa in aceeasi zona. Sancrul dispare in una pana la trei luni si, sub tratament, in una pana la trei saptamani; adenopatia si induratia persista in schimb timp de mai multe luni.
– Stadiul secundar consta in eruptii cutanate asociate unui sindrom gripal (febra, oboseala, curbaturi, dureri de cap) si o poliadenopatie (umflare generalizata a ganglionilor limfatici). Acest stadiu survine la doua luni pana la patru ani dupa inceputul bolii. Aceasta prima eruptie (prima inflorire, ori sifilisul secundar precoce sau florid) este o rozeola (pete rozalii) adesea putin vizibila. O a doua eruptie (a doua inflorire, sau sifilisul secundar tardiv) consta in sifilide, mici ridicaturi brun-rosietice infiltrate, adesea macerate. Aparitia lor se asociaza adesea cu semne generale (febra, dureri de cap, oboseala), cu o atingere hepatica cu icter, cu dureri osoase. In timpul acestei perioade, o atingere renala (glomerulonefrita) sau oculara (scaderea acuitatii vizuale) este, de asemenea, posibila, la fel ca si o atingere cutanata (altemanta petelor inchise la culoare si a petelor decolorate in jurul gatului, denumite colierul lui Venus). Stadiului secundar ii urmeaza o perioada in timpul careia subiectul infectat nu prezinta nici un semn de infectie. Aceasta perioada de latenta poate dura pana la mai multe zeci de ani. In anumite cazuri, sifilisul este latent din capul locului , adica nu se manifesta nici prin sancru, nici prin vreun alt simptom obisnuit al sifilisului primar sau secundar
– Stadiul tertiar consta in gome, nodozitati moi care evolueaza spre ulceratii. Acestea pot afecta ori dermul, sub forma unor mici ridicaturi rotunde, ori hipodermul; ele sunt atunci voluminoase si sunt amplasate pc gambe, pe brate, pe fata, pe pielea capului si pe piept. Atunci cand sunt localizate pe mucoase, gomele sunt susceptibile sa antreneze importante distrugeri osteocartilaginoase. Ele pot, de asemenea, sa afecteze oasele si viscerele: sifilisul cardioaortic antreneaza in unele cazuri o insuficienta aortica; atingerea coronarelor este raspunzatoare de angina pectorala, chiar de infarct. Sunt posibile complicatii neurologice: sindrom psihiatric care defineste paralizia generala (micsorarea tuturor facultatilor intelectuale sau, din contra, exaltarea acestor facultati insotita de activitate psihomotorie), tremuraturi, dificultati ale elocutiunii, absenta a contractiei pupilelor (semnul lui Argyll Robertson). Mai tarziu poate surveni un tabes, atingere a maduvei spinarii care se traduce prin tulburari ale sensibilitatii profunde, o incoordonare motorie (mers ataxic) si dureri viscerale fulgurante.
– Sifilisul congenital priveste copiii nascuti sifilitici, boala fiindu-le transmisa de catre mama lor in timpul sarcinii; ea poate evolua in doua modalitati diferite. Sifilisul congenital precoce se manifesta, in cursul primilor doi ani de viata, prin atingeri ale pielii si mucoaselor, oaselor, ficatului, splinei, rinichilor, plamanilor si ochilor. Sifilisul congenital tardiv apare intre cinci si zece ani si se traduce prin atingeri ale pielii si mucoaselor (perforatia palatului), ochilor, urechilor, dintilor, articulatiilor si sistemului nervos.
Diagnostic – Acesta trebuie sa fie confirmat printr-o proba categorica, ea putand fi punerea in evidenta fie a treponemei in leziuni (examen direct la microscop a serozitatii sancrului sau a placilor mucoase), fie a antigenelor specifice treponematozelor, antigene aflate in serul sangvin. In al doilea caz, se utilizeaza actualmente reactiile de imunofluorescenta si de hemaglutinare pasiva (TPHA); testul clasic de imobilizare a treponemelor sau testul lui Nelson nu mai este deloc practicat din cauza costului sau ridicat. Mai exista si inca alte reactii (Bordet-Wassermann, VDRL), care permit sa se detecteze antigenele cardiolipinice, dar care mai pot fi pozitive si in cursul altor afectiuni (boli autoimune).
Tratament – Acesta se bazeaza pe administrarea de penicilina sau, in caz de alergie la penicilina, de tetraciclina. Daca boala este tratata precoce, o doza unica, masiva, de penicilina este suficienta pentru vindecare. In caz contrar, poate fi necesar sa se urmeze tratamentul timp de mai multe saptamani. Acesta trebuie sa fie intreprins cat mai devreme posibil, cu scopul de a rupe lantul contaminarii si de a evita constituirea de leziuni viscerale tertiare, care sunt deosebit de grave. Este posibila o recontaminare.
Prevenire – Bolnavii de sifilis nu pot transmite boala decat in timpul stadiilor primare si secundare. Prevenirea consta in depistarea sistematica si in tratamentul partenerilor sexuali ai bolnavilor. Sifilisul este o boala cu declaratie obligatorie.
Sinonim: lues.