SIDA – cauze, transmitere, simptome, diagnostic și tratament

Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV; Human Immunodeficiency Virus) stă la baza disfuncției imune progresive care, necorespunzător gestionată, va duce în cele din urmă la așa-zisul sindrom al imunodeficienței dobândite (SIDA). Conform datelor epidemiologice, încă de la descoperirea virusului în anul 1981, peste 20 de milioane de decese s-au datorat infecției și, astfel, complicațiilor asociate cu SIDA. Multe dintre aceste decese s-au datorat infecțiilor așa-zise „oportuniste”, cu specii care în mod normal nu ar provoca infecții atât de severe la oameni cu sistem imunitar sănătos: bacterii pneumococice, fungi, Mycobacterium tuberculosis și altele.

SIDA duce la o dereglare imună semnificativă, întrucât HIV-ul atacă în special limfocitele care au rol în activarea celorlalte celule ale sistemului imunitar (limfocitele T-Helper). Distrugerea acestor limfocite afectează întreg răspunsul imun, ceea ce va predispune o persoană nu doar la infecții frecvente, ci la infecții relativ rar și deosebit de severe. Mai mult decât atât, SIDA poate predispune persoana la anumite tipuri de cancere, complicații pulmonare și cardiovasculare, iar majoritatea deceselor survin ca urmare a acestora. Totuși, terapie antiretrovirală menținută de-a lungul întregii vieți și gestionarea optimă a infecției scad semnificativ riscul de complicații.

SIDA – cauze, factori de risc și modalități de transmitere

Infecția cu HIV este considerată a fi una cu transmitere sexuală, deși agentul viral poate fi ușor transmis și de la mama infectată la făt, în timpul nașterii sau alăptării. Există două tulpini virale care pot duce la SIDA, și anume HIV-1 și HIV-2. Tulpina HIV-1 este cea mai virulentă, provine din Africa Centrală, infecția este considerată o pandemie la nivel global. HIV-2 este relativ mai puțin virulent, iar infecțiile cu această tulpină sunt limitate la Africa de Vest. Se consideră faptul că virusurile HIV sunt înrudite filogenetic cu cele întâlnite la primate, sugerând într-o oarecare măsură înrudirea speciei umane cu speciile de primate (maimuțe, urangutani, cimpanzei).

HIV se transmite prin contact sexual cu o persoană infectată, fără protecție adecvată, dar și prin fluide corporale (material seminal, secreții vaginale, lapte, sânge infectat). HIV nu se transmite prin salivă sau strănut sau prin atingerea persoanei infectate. În schimb, infecția cu HIV, cauza apariției SIDA, poate fi transmisă de la mamă la făt sau nou-născut (transmitere verticală) atât în timpul nașterii, cât și alăptării. Este important de menționat că persoanele care au HIV, însă care urmează tratament antiretroviral și au o încărcătură virală foarte scăzută, NU pot transmite virusul partenerilor lor sexuali. Tratamentul timpuriu și permanent este vital în cazul infecției.

Factorii care cresc riscul infecției cu HIV, așadar riscul de a dezvolta SIDA, sunt următorii:

• întreținerea de raporturi sexuale, în special anale, neprotejate și partenerii sexuali multipli;
• alte infecții cu transmitere sexuală, cum ar fi sifilisul, herpesul genital, gonoreea, vaginoza bacteriană, infecția cu Chlamydia trachomatis;
• administrarea de droguri intravenoasă, consumul de alcool, în asocierea comportamentelor sexuale neprotejate;
• folosirea acelor, seringilor și altor echipamente de injectare contaminate cu HIV, ca urmare a administrării de droguri intravenoase;
• transfuzii de sânge, transplant de țesut și organe de la o persoană infectată;
• utilizarea instrumentelor chirurgicale (ac, seringă și alte echipamente) contaminate, însă și folosirea acelor contaminate în cadrul saloanelor de tatuat;
• prin intermediul fomitelor (obiecte contaminate), cum ar fi aparatele de ras.

Infecția cu HIV poate fi transmisă și prin sex oral, dar mai rar. O trăsătură definitorie a infecției virale, în deceniul actual, este povara crescândă a infecțiilor cu HIV-1 la femei, care ulterior va avea implicații și asupra transmiterii verticale (mamă → făt). În general, aproximativ 25% din infecțiile noi cu HIV-1 apar la adulți cu vârsta mai mică de 25 de ani, iar rata infecțiilor este de până la 3-6 ori mai mare la adolescente, decât la adolescenți. Această diferență este atribuită în special unui model social: cuplarea sexuală a femeilor tinere cu bărbați mai în vârstă. SIDA se consideră a fi o problemă globală de sănătate, deosebit de dificil de ținut sub control.

SIDA – simptome și manifestări clinice

SIDA reprezintă, de fapt, stadiul final și cel mai sever al infecției cu HIV. Simptomele infecției variază foarte mult, în asociere cu stadiul în care aceasta se află. SIDA, stadiul final, indică un grad semnificativ de afectare a sistemului imunitar, iar în acest context organismul nu mai poate lupta împotriva infecțiilor oportuniste.

Vorbim, astfel, despre evoluția spre SIDA cu prezentarea următoarelor stadii:

Infecția acută cu HIV

• este etapa timpurie în evoluția spre SIDA, simptomele apărând la 2-4 săptămâni după ce a avut loc infecția;
• se poate prezenta cu simptome asemănătoare gripei, cum ar fi febră, dureri de cap, dureri musculare și articulare, erupții cutanate, umflarea ganglionilor limfatici cervicali, maxilari, de obicei simetrică și generalizată;
• în stadiul acut, virusul se înmulțește rapid, se răspândește în organism, atacă limfocitele T-Helper (CD4+);
• încărcătura virală crește foarte mult, iar în această etapă riscul de a transmite HIV, în special prin contact sexual, este foarte mare.

Infecția cronică cu HIV

• a doua etapă în evoluția spre SIDA, numită și „faza de latență clinică”, în care agentul viral continuă să se înmulțească, dar la niveluri foarte scăzute;
• persoanele cu infecția cronică cu HIV pot să nu aibă simptome, deși pot prezenta infecții și afecțiuni destul de rar întâlnite la persoanele cu sistem imunitar sănătos;
• infecția cronică cu HIV avansează de obicei spre SIDA în 10 ani sau mai mult, însă se poate instala și mai repede sindromul imunodeficienței dobândite.

SIDA

• etapa finală și cea mai severă a infecției, în care virusul a afectat major sistemul imunitar;
• la persoanele diagnosticate cu SIDA, numărul de CD4+ este mai mic de 200/mm³;
• fără tratament, persoanele cu SIDA supraviețuiesc, în medie, aproximativ 3 ani;
• simptomele includ infecții oportuniste rare și patologii specifice SIDA, cum ar fi sarcomul Kaposi (care poate apărea și în timpul infecției acute), limfomul Burkitt;
• coccidioidomicoză, criptococoză, criptosporidioză, histoplasmoză, candidoză recurentă;
• infecții cu Herpes simplex (genital sau oral);
• în general, se observă afectarea tuturor sistemelor corpului (de la cel pulmonar, până la cel cardiovascular și nervos).

Mai mult decât a fi vorba despre simptome specifice bolii, este vorba despre faptul că SIDA va crește riscul ca o persoană să sufere de infecții care, de obicei, nu apar la persoanele care au un sistem imunitar sănătos și puternic.

SIDA – protocol de diagnostic

SIDA este definită ca un număr de celule CD4+ mai mic de 50/μL de sânge. Infecția cu HIV ar putea rămâne nedetectată ani de zile, dar poate fi diagnosticată rapid prin mai multe teste:

• teste de anticorpi: detectează anticorpii anti-HIV1 și anti-HIV2 și antigenele HIV P24;
• teste rapide pentru detectarea HIV;
• reacția PCR: poate confirma diagnosticul și oferă informații privitoare la încărcătura virală (putându-se identifica și stadiul bolii).

Atunci când se suspectează infecția acută cu HIV, se recomandă test imunologic (imunotest de tip antigen/anticorp) și test virusologic HIV (încărcătura virală). Viremia poate fi nedetectabilă în primele 10-15 zile de la infecție. Așadar, dacă suspiciunea de SIDA este fundamentată clinic (infecții sau boli atipice prezente), testarea trebuie repetată la 1-2 săptămâni.  

Tratamentul pentru SIDA

Tratamentul pentru SIDA implică medicație antiretrovirală, care trebuie menținută pe parcursul întregii vieți. Schema terapeutică, numită „terapie combinată extrem de activă” (HAART) este îndreptat asupra redobândirii stării imunitare, dar nu tratează cauza de bază. Totuși, este absolut esențial în cazul persoanelor cu SIDA, crescând speranța de viață și reducând foarte mult riscul de complicații și infecții severe asociate.

foto: shutterstock.com