În momentul în care auzim de diabet, ne gândim în general la diabetul zaharat. Medicina a teoretizat încă o formă de diabet: diabetul insipid. Cele două forme ale bolii sunt profund diferențiate, prin cauzele și efectele asupra organismului.
Diabetul zaharat este o afecțiune cronică și se caracterizează prin hiperglicemie sau, mai exact, niveluri ridicate ale glucozei în sânge. Afecțiunea are drept cauză imposibilitatea pancreasului de a produce suficientă insulină sau dificultatea organismului de a utiliza insulina produsă pentru a transforma glucoza în energie. Insulina este un hormon care, în condiții de sănătate, metabolizează glucoza din sânge. O boală total diferită este diabetul insipid, care se leagă de imposibilitatea rinichilor de a concentra urină. Astfel, apare fenomenul numit poliurie, adică emiterea unei cantități mari de urină, însă diluată. Principalul simptom al acestei forme de diabet este polidipsia, o sete intensă, nejustificată.
Tipuri de diabet insipid
Această formă de diabet ține de o funcționare necorespunzătoare a rinichilor sau de o absență a hormonului antidiuretic. Acest hormon împiedică în mod normal trecerea unei cantități exagerate de lichide în vezica urinară. Diabetul insipid comportă două forme de manifestare: diabetul insipid central și diabetul insipid nefrogenic. Vorbim de o formă centrală în condițiile în care hormonul antidiuretic lipsește total sau nu este secretat în circulație. Atunci când hormonul există, dar nu acționează asupra tubului colector, vorbim de diabetul insipid nefrogenic.
Diabet insipid – cauze
Cauzele acestei forme de diabet se diferențiază în funcție de cele două forme pe care această boală le comportă. Astfel, diabetul insipid central poate fi produs de: o tumoră la nivelul hipotalamusului (zona responsabilă cu reglarea unor senzații precum foamea, setea sau dorința sexuală), afecțiuni ale hipofizei (glanda cu rol de control al activității celorlalte glande ale organismului), traumatismul cranian, tuberculoza, meningita, encefalita (inflamare a encefalului), metastază a unui cancer cranian. Există și cazuri în care cauzele de diabet insipid central nu pot fi identificate. Diabetul insipid nefrogenic poate avea cauze congenitale, ca urmare a ingestiei unor medicamente pe bază de litiu sau antibiotice. Mai poate fi produs de pielonefrită (inflamație renală), amiloză (formarea unor depozite de proteine în organism), potomanie (constanța nevoie de a consuma cantități mari de apă).
Cum recunoaștem diabetul insipid?
Pacientul bolnav de diabet insipid va elimina urină în cantități mari, între 5 și 8 litri (poliurie) pe zi. Urina eliminată este foarte diluată, săracă în zahăr sau albumină. Pacientul va pierde în greutate, va avea o stare generală de slăbiciune, dureri de cap, scăderea temperaturii (hipotermie), o diminuare a nivelului de sodiu din plasmă sangvină și o sete intensă datorată, desigur, pierderilor mari de lichide din organism. Dacă prezentați oricare dintre simptomele de mai sus, prezentați-vă la medic. Unele dintre aceste manifestări pot fi caracteristice și altor afecțiuni.
Diagnosticul de diabet insipid se face doar de medic
Pentru stabilirea unui diagnostic exact, este necesară efectuarea unei serii de teste. Doar astfel medicul va putea prescrie un tratament cu țintă precisă pentru tipul de diabet pe care pacientul îl manifestă:
Testul de restricție hidrică Analiză urinei Imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) Istoricul medical al familiei.
Tratament diabet insipid
Metodele de tratament sunt diferențiate în funcție de forma de diabet. Pentru diabetul insipid central, a cărui cauza este insuficiența de hormon antidiuretic (ADH), tratamentul presupune aducerea în organism a unui hormon înlocuitor. Acesta este un hormon de sinteză, numit desmopresina și se găsește sub mai multe forme de administrare: pe cale orală, injecții sau soluție pentru pulverizari nazale. Medicamentele pe baza acestui hormon sunt eficiente în tratarea poliuriei. Este indicat ca pacienții să bea multă apă, pentru a evita deshidratarea. Cei care se află sub tratamentul cu suplimente de hormoni trebuie să consume o cantitate de lichid limitată. Sub influența desmopresinei, rinichii nu mai produc urină în exces. Cantitatea necesară este stabilită de medicul curant. Diabetul insipid nefrogenic necesită adoptarea unui regim alimentar care să aibă o cantitate scăzută de sare. Această schimbare va reduce emisia de urină. Consumul de apă este însă necesar pentru a nu dezvolta deshidratarea organismului. În cazul în care medicamentele se fac responsabile de astfel de modificări, este necesară regândirea schemei de tratament, însă numai sub îndrumare medicală de specialitate.
Text: Irina Chelarescu
Consultant: Dr. Sorina Aniculesei,
Medic primar endocrinolog
[email protected]
