In momentul in care citim sau vorbim cu noi insine pentru a reflecta asupra unei chestiuni, creierul genereaza o impresie sonora pe care el o interpreteaza la fel ca pe o voce exterioara adevarata, dupa cum spun cercetatorii francezi.
Potrivit unui experiment realizat de o echipa de experti de la Centrul de Cercetari in Stiinte Neuronale (din Lyon) si de la Centrul Medical Universitar (din Grenoble), zona din creier care analizeaza vocile exterioare se activeaza si in timpul lecturii silentioase, semnaland o „gandire verbalizata”.
Ipotezele formulate de savantii francezi sunt urmatoarele: asocierea dintre sunete si cuvintele pe care invatam sa le pronuntam atunci cand suntem copii, cand incepem sa vorbim; ulterior, cand incepem sa citim cu voce tare, acest lucru devine un automatism care persista pe parcursul intregii vieti.
„Aceasta asociere antreneaza o crestere a conexiunilor dintre zonele cerebrale implicate care se activeaza spontan, una dupa alta”, a explicat Jean-Philippe Lachaux. In plus, fenomenul are loc chiar si atunci cand textul citit nu este insotit de o lecturare cu voce tare. Mai mult, cercetatorii au remarcat faptul ca fenomenul este cu atat mai puternic, cu cat atentia persoanei care citeste este suscitata (de exemplu, daca textul este dificil sau daca persoana nu poate sa citeasca fluent).
Rezultatele studiului ar putea fi utilizate in programele de reeducare si ajutorare a pacientilor schizofrenici sau a persoanelor depresive care nu reusesc sa stapaneasca intotdeauna „mica voce interioara”, iar aceasta le umple creierul de ganduri negative.
Cristina Ionescu
Sursa: lefigaro.fr
