Pentru ca am primit zilele acestea la redactie o scrisoare emotionanta din partea unei fane infocate a maestrului Alexandru Arsinel, ne-am gandit sa o publicam si sa o citim impreuna cu dumneavoastra, cititori ce, poate, impartasiti aceleasi sentimente.
Iubite actor Alexandru Arsinel,
Ma numesc Mioara Cristescu, iar in vara acestui an am implinit frumoasa varsta de 40 de ani. Deoarece acest eveniment a coincis cu implinirea a 10 ani de casnicie, sotul meu, Alin, s-a gandit sa imi faca si sa ne faca un cadou mai special: un sejur de cateva zile in Serbia, cadou de care m-am bucurat sincer, cu bucuria specifica celor mici.
Am parasit Romania pe la Portile de Fier, lucru care mi-a dat prilejul sa-mi reamintesc momente frumoase pe care le-am trait pana la aceasta varsta. La Portile de Fier, ghidul ne-a atras atentia asupra zonei in care s-a aflat odinioara insula Ada-Kaleh. Acest nume a avut asupra mea efectul pe care bucatica de madlena l-a avut asupra lui Proust – m-a trimis in timp cu 12 ani. Cu 12 ani in urma, faceam cunostinta cu cel care avea sa-mi devina sot, iar prima intalnire am avut-o la… premiera filmului “Sexy Harem Ada-Kaleh”.
Imi aduc aminte, de parca filmul l-as fi vazut nu mai departe de ieri, distributia si interpretarea magistrala a actorilor, toti alesi pe spranceana. Costel, Ismail, Gicu… toti m-au facut sa rad cu lacrimi si m-au facut sa uit ca nu eram singura in sala de cinema. Si pe Alin la fel. A fost momentul in care ne-am dat seama ca ne potrivim, ca avem acelasi sistem de valori, ca pretuim aceleasi lucruri si ca… putem trai fericiti pana la adanci batraneti.
O marte parte dintre urmatoarele noastre intalniri s-au petrecut in fata video-ului, caci, dupa serviciu, ne relaxam vizionand casete cu comedii romanesti. Asa ne distram in anii 2000: uitandu-ne la “A doua cadere a Constantinopolului”, la “Miss Litoral”, la “Paradisul in direct” sau la “Colierul de turcoaze”.
Practic, ne-am petrecut tineretile avandu-va alaturi, maestre, sau avandu-va alaturi in formula de cuplu, impreuna cu doamna Stela. Dupa ce-am epuizat filmele, am incercat sa facem rost de sketchurile dumneavoastra, difuzate la revelioanele comuniste si pe care, la vremea difuzarii lor, fiindca eram prea mici, nu stiam sa le apreciem la adevarata lor valoare.
Am crescut si ne-am maturizat privindu-va, maestre Arsinel! Asa am inceput sa apreciem naturaletea cu care va interpretati rolurile. Iar talentul… pentru generatia dumneavoastra de actori nu era o rara avis. Abia acum, cand pe scenele teatrelor si pe platourile de filmare sunt multi actori (dar cat de putini artisti!), imi dau seama cat valorati pentru noi, cei care pretuim actul artistic.
Va dorim multa sanatate si viata lunga, sa ne mai puteti bucura mult timp de-acum incolo… si pe noi, dar si pe copiii nostri.
Cu stima,
Mioara Cristescu
P.S.: Va invitam sa dati like paginii de Facebook creata de noi, fanii lui Alexandru Arsinel
