Scleroza multiplă este o boală cronică şi afectează aproximativ 2-3 milioane de persoane la nivel mondial. Debutează, în general, între 20 și 40 de ani, fiind una dintre afecțiunile neurologice des întâlnite ale adultului tânăr. În România, prevalența este de 20-60 de cazuri la 100.000 de locuitori, comparativ cu țările nordice, unde incidența pare să fie mai mare, de 100 de cazuri la 100.000 de locuitori, cu mențiunea că trebuie să avem în vedere și posibilitatea unei subdiagnosticări.
Cauza declanșării acestei afecțiuni nu este cunoscută, însă se presupune că este vorba despre o asociere între susceptibilitatea genetică, factorii de mediu (precum deficitul de vitamina D) și factori ce țin de stilul de viață. Declanşarea bolii în cazul persoanelor predispuse ar putea fi determinată de virusul Epstein-Barr, un factor infecţios.
Scleroza multiplă afectează adultul tânăr
Deși nivelul actual de cunoaștere nu a ajuns încă în punctul în care să înțeleagă pe deplin cauza bolii, știm ce se întâmplă după instalarea ei. Astfel, cunoaştem mecanismul de funcționare, fapt ce a stat la baza apariției unui arsenal semnificativ de tratamente imunomodulatoare (cu acţiune asupra sistemului imunitar), cu influență asupra evoluției bolii, procesul dezvoltării de noi medicamente fiind în continuă expansiune.
Chiar dacă, în cea mai mare proporție, scleroza multiplă este o boală a adultului tânăr (20-30 de ani), este de precizat că există și cazuri pediatrice, precum și cazuri cu debut mai tardiv (> 40-50 de ani). Acestea din urma reprezintă, de regulă, cazuri cu evoluție progresivă încă de la debut.
Simptome și factori de risc în scleroza multiplă
În ceea ce privește manifestările clinice, nu există simptome specifice, acestea variind în funcție de localizarea leziunilor. Practic, orice deficit neurologic focal cu origine centrală poate reprezenta un simptom al acestei afecțiuni. Un element important, în funcție de care manifestările pot varia, este fenotipul (forma bolii), după cum urmează:
- forma recurent-remisivă, în care manifestările se remit complet sau într-o proporție variabilă, reprezentând principala formă de debut;
- formele progresive, fie de la debutul bolii, fie după o perioadă îndelungată de evoluție a formei recurent-remisive.
Pentru forma recurent-remisivă, cele mai comune manifestări sunt reprezentate de nevrita optică unilaterală (scăderea acuității vizuale brusc instalate la nivelul unui singur ochi, atingând maximum de severitate în câteva zile, cu tulburare în percepția culorilor), parestezii cu distribuție diversă (hemifaţă, hemicorp, ambele membre inferioare, trunchi, un singur membru etc.), tulburare de coordonare, vertij, scăderea forței musculare respectând aceeași distribuție exemplificată și la parestezii, disfuncție urinară sau tulburare progresivă de mers și declin cognitiv.
Factorii de risc pentru declanșarea manifestărilor fie sub formă de puseu (manifestări cu durata de minimum 24 ore în absența unui sindrom febril sau infecțios), fie sub forma unui pseudopuseu sau fenomene paroxistice (manifestări cu durată scurtă: secunde-minute) sunt reprezentați de expunerea la temperaturi excesive, sindroame infecțioase, surmenaj.
Diagnostic și tratament
Diagnosticul se stabilește în urma suspiciunii clinice şi urmează evaluarea imagistică prin RMN cerebral și de măduva spinării (imagistica fiind una dintre cele mai importante piese în stabilirea diagnosticului) și excluderea diagnosticelor alternative prin istoric amănunțit, analize de sânge și, după caz, puncție lombară cu analiza lichidului cefalorahidian.
Tratamentul poate fi grupat în 3 categorii:
- pentru fazele acute (de puseu);
- tratamentul pur simptomatic;
- tratamentul imunomodulator modificator al evoluției bolii.
În acest moment nu există la nivel global un tratament curativ, însă există numeroase variante ce pot preveni recăderile, apariţia/acumularea dizabilității și declinul cognitiv.
Slăbiciunea musculară. Ce afecţiuni poate ascunde?
Recomandările specialistului
În primul rând, pacienții recent diagnosticați, și nu numai, trebuie să își înțeleagă foarte bine boala. Scleroza multiplă este o afecţiune cronică, cu potențial debilitant, cel mai bun lucru pe care îl putem face fiind prevenția progresiei. O cât mai bună înțelegere a ei are cel puțin două aspecte importante. Unul dintre ele ar fi impactul psihologic și emoțional asupra pacientului, o bună cunoaștere și informare contribuind la o mai bună acceptare a diagnosticului, la desființarea credințelor false și, implicit, la o mai bună calitate a vieţii.
Apoi, cu cât pacientul este într-un contact mai mare – corect din punct de vedere informațional, cu boala sa, va spori vigilența vizavi de manifestări, va crește aderența la tratament și la modalitățile de monitorizare, ajungând să facă o echipă cu medicul curant, echipă atât de necesară pentru asigurarea îngrijirii optime.
Cele mai importante modalități de urmărire sunt monitorizarea imagistică, împreună cu evaluarea clinică periodică. Recomandăm ferm pacienților să efectueze imagistica cerebrală la intervalul de timp indicat de medic și poate cel mai important aspect, să fie efectuată pe același aparat RMN, cu același protocol de urmărire, protocol ce trebuie adaptat diagnosticului.
