Boala demielinizanta (care antreneaza disparitia mielinei, substanta lipidica ce inconjoara fibre le nervoase ale substantei albe) a sistemului nervos central, traducandu-se printr-o scleroza (intarire provocata de o depunere anormala de tesut conjunctiv), aparand sub forma de placi, a substantei albe.
Scleroza in placi atinge, in principal, adultii tineri de ambele sexe cu predominanta feminina (60% dintre cazuri).
Cauze – Acestea nu sunt cunoscute cu certitudine, dar interventia unita a mai multor factori este probabila. Se crede ca este vorba de o boala autoimuna (sistemul imunitar al organismului ar ataca mielina ca si cum aceasta ar fi un corp strain). Natura factorului de mediu este controversata si actualmente nu exista nici o dovada de origine virala. In sfarsit, este probabila interventia factorilor genetici.
Simptome si semne – Placile impiedica fibrele nervoase atinse sa conduca influxul nervos, ceea ce antreneaza tulburari de intensitate si de localizare foarte variabile, in functie de zona in care apar. Boala se manifesta sub forma unor pusee de scurta durata, urmate de o regresie a semnelor
Primele manifestari ale sclerozei in placi pot sa pri veasca functiile senzitive (furnicaturi, impresii tactile anormale), motorii (paralizie trecatoare a unui membru), vederea (vedere in ceata, scaderea brusca a acuitatii vizuale a unui ochi), echilibrul si controlul urinei (incontinenta).
Diagnostic – Acesta se pune, in principal, pe baza semnelor. Aparitia brusca a unor tulburari care atesta o atingere multifocala (mai multe focare) si regresia lor rapida in cateva zile sau in cateva saptamani, la un adult tanar, sunt deosebit de caracteristice pentru boala. Imageria cu rezonanta magnetica (I.R.M.) este actualmente procedeul care permite cel mai bine sa fie vizualiza te placile demielinizate, cu margini mai mult sau mai putin regulate. Examenul lichidului cefalorahidian, recoltat prin punctie lombara, poate arata prezenta limfocitelor (globule albe), o usoara crestere a nivelului de proteine si o crestere a procentajului gamaglobulinelor (anticorpi). Potentialele evocate (inregistrarea activitatii electrice a creierului) permit cautarea atingerilor inca latente, stabilind caracterul multifocal al placilor si deci al leziunilor neurologice.
Tratament – Tratamentul puseelor se bazeaza pe cortieoterapie in doze puternice, administrata de preferinta in perfuzii timp de cateva zile in mediu spitalicesc, dar si prin injectii intramusculare si pe cale orala. Se utilizeaza, in anumite cazuri, imunosupresoare. Tulburarile sunt tratate, de asemenea, specific: tratament medicamentos al incontinentei urinare, reeducare prin kineziterapie vizand intarirea musculaturii etc.
Prognostic – Acesta este foarte variabil. Forma cea mai obisnuita se caracterizeaza printr-o succesiune de pusee intrerupte de remisiuni de o durata foarte variabila, in cadrul primelor manifestari ale bolii, cu o regresie totala a semnelor, apoi prin persistenta lor crescanda, ceea ce duce la o invaliditate progresiva. Exista si forme imediat invalidante (pusee initiale neurmate de remisiune), cazuri in care evolutia este progresiva si continua, dar si forme benigne, care se traduc printr-un numar mic de pusee si cu o remisiune foarte lunga sau definitiva.
Sinonime: scleroza multipla, scleroza diseminata.
