Cu toate că scarlatina în sarcină este tot mai rar întâlnită, încă poate ridica probleme de sănătate și complicații atât pentru mamă, cât și pentru făt. Această boală contagioasă, pentru care nu există vaccin în momentul de față, apare în special la copii și adolescenți cu vârstă între 5-15 ani, fiind des întâlnită în colectivități (grădinițe, școli, creșe). La adulți, incidența este de aproximativ 5-15%, scarlatina în sarcină reprezentând un procent foarte mic din totalul infecțiilor la adulți.
Scarlatina este afecțiunea care descrie apariția unei erupții cutanate papulare, denumită deseori „erupție de șmirghel” (din cauza texturii), și în mod obișnuit însoțită de faringo-amigdalite.
Scarlatina apare în urma unei infecții bacteriene cu streptococul β-hemolitic de grup A, anume Streptococcus pyogenes. Streptococii de grup A sunt agenți comensali ai pielii, mucoasei nazale și gâtului, care în mod normal nu provoacă infecții. Însă, în anumite condiții (imunitate scăzută, stres, infecții subiacente), pot deveni patogeni, provocând infecții cum ar fi amigdalita acută și faringita, impetigo, erizipel, celulită. În formele mult mai severe, se poate ajunge la sindromul de șoc toxic, fasciită necrozantă și septicemie. Scarlatina în sarcină poate duce la o serie variată de complicații postpartum, datorate febrei puerperale. Totuși, se tratează eficient cu antibiotice.
Scarlatina în sarcină, cauze și factori de risc
După cum deja am menționat, scarlatina în sarcină poate apărea ca urmare a infecției cu bacteria Streptococcus pyogenes (streptococul β-hemolitic de grup A). Infecția bacteriană are potențial contagios, agentul patogen fiind vehiculat pe cale aeriană, prin picăturile Flügge (picături care sunt eliminate prin tuse, strănut, vorbit). În cazuri rare, scarlatina în sarcină poate fi contractată prin folosirea fomitelor (obiecte infectate). Multe studii raportează faptul că apariția scarlatinei coincide cu începerea anului școlar, numărul cazurilor crescând odată cu scăderea temperaturii. Incidența este mare la copii, ca parte a absenței imunității dobândite prin expunere anterioară.
Tocmai din acest motiv, scarlatina în sarcină este relativ rară. Multe dintre femeile însărcinate au fost deja expuse la infecție cu Streptococcus pyogenes, așadar au anticorpi împotriva acestei bacterii. Cu toate acestea, există și cazuri în care femeile însărcinate nu au imunitate dobândită. De asemenea, s-a observat faptul că în perioada imediat postpartum femeile care nu au anticorpi sunt mult mai predispuse să dezvolte febră puerperală ca urmare a infecției invazive cu agentul patogen. Această creștere aparentă a susceptibilității la infecție ar putea apărea ca urmare a mai multor factori, cum ar fi:
- compromiterea barierelor mucoase sau cutanate (rupturi ale mucoasei vaginale și col uterin deschis, epiziotomie, inciziile asociate cu cezariana);
- modificarea pH-ului vaginal (care devine tranzitoriu neutru), secundară eliberării lichidului amniotic, ceea ce ar putea favoriza creșterea și dezvoltarea bacteriană;
- suprimarea imunității înnăscute în timpul perioadei de gestație crește riscul ca o femeie să dezvolte scarlatină în sarcină.
Cu toate acestea, cazurile de scarlatină în sarcină, deși de-a lungul istoriei ridicau un risc foarte mare pentru mamă și făt, în momentul de față pot fi eficient gestionate și tratate. Totuși, esențial este să se cunoască de la început manifestările, astfel încât tratamentul recomandat în cazurile de scarlatină în sarcină să fie inițiat în timp util.
Scarlatina în sarcină, simptome și manifestări clinice
Scarlatina în sarcină se asociază, de obicei, cu faringită acută, ceea ce duce la dificultăți majore de deglutiție și dureri în gât, care se intensifică progresiv. Febra (de obicei înaltă) și adenopatia (umflarea ganglionilor limfatici) cervicali sunt prezente. Un simptom oarecum caracteristic, ce ajută la diferențierea cazurilor de scarlatină în sarcină de alte infecții, este apariția unei erupții cutanate, papulare, care se simt asemenea unui șmirghel în momentul palpării. Erupția apare la aproximativ 2-3 zile după infecție, afectând în special trunchiul, axilele și zona inghinală. Mult mai rar apar la nivelul feței, palmelor și tălpilor. Totuși, obrajii pot deveni hiperemici (roșii).
Scarlatina în sarcină duce și la apariția unui depozit alb-cenușiu pe suprafața limbii, iar papilele devin hiperplazice (cresc în dimensiuni). Ulterior, aceasta se descuamează și capătă un așa-zis aspect de „limbă de pisică” în momentul în care are loc reepitelizarea mucoasei limbii (devine lucioasă, de culoare roșu-închis). În perioada de convalescență, după ameliorarea febrei și altor simptome, inclusiv cele cutanate, apare descuamarea „făinoasă” la nivelul gâtului, urechilor și feței, toracelui, degetelor, care poate persista până la două săptămâni. În situația în care nu este prezentă faringita, scarlatina în sarcină se poate datora unei răni sau arsuri infectate de bacterie.
Scarlatina în sarcină, alternative de management
Scarlatina în sarcină poate fi tratată eficient cu antibiotice, deoarece este vorba despre o infecție de natură bacteriană. Tratamentul de elecție este reprezentat de penicilină. Dacă persoana este alergică la penicilină, se poate opta pentru un alt tip de antibiotic (eritromicină, azitromicină și claritromicină). Mai mult decât ar prezenta neapărat un risc în perioada sarcinii, s-a observat și faptul că există riscuri mai mari ca scarlatina în sarcină să provoace complicații, în special fără tratament de specialitate, în perioada postpartum. Din acest motiv, este foarte important ca orice simptom care ridică suspiciunea infecției să fie prezentat medicului, cu supraveghere ulterioară.
Scarlatina în sarcină, posibile riscuri și complicații
Chiar dacă scarlatina în sarcină este tratabilă, mai ales în medicina modernă, în unele cazuri ar putea exista și riscuri semnificative. Cele mai multe cazuri documentate de scarlatină în sarcină fac referire în special la cel de-al treilea trimestru de gestație. Într-un studiu, din 67 de paciente, 10 au dezvoltat infecție cu Streptococcus pyogenes în timpul sarcinii. După cum se va observa, infecțiile cu streptococul β-hemolitic de grup A care au dus la scarlatină în sarcină și care, mai mult decât atât, nu au fost prompt tratate, au avut complicații dintre cele mai nefavorabile:
- o pacientă s-a prezentat în trimestrul 1 de sarcină cu sindromul de șoc toxic streptococic și, prin urmare, a avut un avort spontan;
- celelalte 9 femei diagnosticate cu scarlatină în sarcină nu au prezentat ruptura prematură a membranelor, toate având sarcini normale până la apariția bruscă a semnelor de infecție, în trimestrul 3 de sarcină;
- 4 au necesitat intervenție urgentă de naștere prin cezariană; dintre acestea, 2 au decedat, cu observarea faptului că uterul prezenta necroză și/sau inflamație;
- dintre celelalte 2 care, o femeie a necesitat de salpingo-ooforectomie bilaterală;
- 3 paciente au născut pe cale vaginală, iar 2 dintre ele, precum și nou-născuții, au decedat;
- rezultatele studiului indică, astfel, că scarlatina în sarcină a dus la mortalitate fetală, dar și maternă, în proporție de 75%, respectiv 60%.
S-a mai sugerat că infecția cu Streptococcus pyogenes în timpul sarcinii s-ar datora nu neapărat colonizării vaginale cu această bacterie, ci infecției căilor respiratorii superioare. Aceasta poate precede diseminarea hematogenă a uterului/placentei, observându-se un tropism diferențial al bacteriei pentru aceste țesuturi, în special în timpul sarcinii. Cel puțin în acest studiu, infecțiile care au avut loc în perioada sarcinii și/sau imediat postpartum au dus la rezultate dezastruoase atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Foto: shutterstock.com
