Boala infectioasa contagioasa, actualmente rara, cauzata de difuzarea in organism a toxinelor secretate de streptococul de grup A.
Scarlatina afecteaza aproape exclusiv copiii. Ea se transmite prin inhalarea picaturilor de saliva emise de un subiect infectat cu streptococul de grup A. Toxiinfectia se dezvolta plecand de la un focar purulent cu localizare faringoamigdaliana (angina) .
Simptome si semne – Boala se declara brusc, dupa o perioada de incubatie de aproximativ 4 zile, sub forma unei febre ridicate (39"C), a unei umflaturi dureroase la nivelul ganglionilor gatului si a unei angine eritematoase (cu inrosirea gatlejului). Toxina secretata de streptococ difuzeaza in organism si declanseaza o eruptie cutanata la doua zile dupa aparitia anginei. Bolnavul ramane contagios atata vreme cat dureaza angina. Eruptia cutanata, ori exantemul, se traduce printr-o multitudine de puncte rosii; Eruptia mucoasa, ori exantemul, se caracterizeaza printr-o depunere alba, care acopera limba si lasa locul, in a 5-a zi de evolutie, unei roseti stacojii cu granulatie zisa zmeurata. Dupa aproximativ o saptamana, febra scade, exantemul dispare si este inlocuit cu o descuamare cu coji fine a corpului; palmele si plantele picioarelor se descuameaza in lambouri.
Complicatii – Acestea sunt cele ale anginelor cu streptococ netratate: nefrita (inflamatia rinichilor) si reumatismul articular acut si subacut.
Tratament – Scarlatina este tratata prin administrarea de antibiotice (penicilina, eritromicina) si prin odihna.
Prevenire – Este posibil sa fie cautat streptococul, in mai multe randuri, la persoanele care au fost in contact cu un bolnav atins de scarlatina pentru a le trata preventiv. Nu exista un vaccin impotriva scarlatinei; o persoana care a fost atinsa de scarlatina dobandeste o imunitate durabila fata de aceasta boala.
