Cancer care afecteaza glanda mamara a femeii, in principal sub forma unui adenocarcinom (cancer al tesutului glandular), uneori sub forma unui sarcom (cancer al tesutului conjunctiv).
Cancerul de san afecteaza o femeie din 13, domeniul de varsta cel mai afectat fiind intre 50 si 60 ani; doar 5% dintre paciente au mai putin de 35 ani la data stabilirii diagnosticului. Este cel mai frecvent dintre cancerele femeilor si numarul de cazuri creste cu regularitate.
Cauze – Mai curand decat sa vorbim de cauze directe, trebuie sa amintim factorii favorizanti. Acestia sunt genetici, definiti printr-o legatura familiala directa (mama, sora) sau indirecta (matusa din partea mamei, bunica materna). Este vorba, de asemenea, de factori hormonali, caracterizati printr-o pubertate precoce (inainte de 10 ani), o menopauza tardiva (dupa 55 ani) sau o prima sarcina dupa 30 ani.
Femeile care au un chist sau o tumora benigna a sanului, tratate sau nu, trebuie sa fie supravegheate regulat din cauza riscului mai ridicat care il intampina. In schimb, nici rolul cancerigen al pilulelor estroprogestative, nici rolul protector al alaptarii nu au fost dovedite.
Simptome si semne – Un cancer al sanului poate sa se manifeste printr-o intaritura (nodul), printr-o scurgere de lichid limpede sau sangerand prin mamelon, printr-o deformare a sanului sau a mamelonului (retractie), mai rar printr-o durere. Uneori el nu prezinta nici un semn si este pus in evidenta printr-o mamografie (examen radiologic al sanului).
Diagnostic -Un cancer al sanului este descoperit fie cu ocazia unui examen sistematic de catre ginecolog, fie de insasi pacienta in cursul unei autoexaminari a sanului. Diagnosticul este confirmat printr-o mamografie, eventual completata cu o ecografie mamara si printr-o punctie a chistului sau a nodulului (biopsie), al caror lichid sau celule prelevate sunt examinate la microscop cu scopul de a cauta celulele tumorale.
Evolutie – Ca majoritatea cancerelor, cancerul de san evolueaza mai intai local, cu extindere la organele din vecinatate si la ganglionii limfatici axilari, apoi se propaga pe calea sangvina (metastaze), mai ales la oase, la creier, la ficat si la plamani. Aceste metastaze pot aparea tardiv, chiar la 10 ani dupa descoperirea cancerului initial.
Tratament – Pot fi intreprinse patru tratamente, uneori izolate, alteori in asociere: chirurgia, chimioterapia, radioterapia, hormonoterapia:
– Chirurgia este, in general, primul tratament avut in vedere. Ea consta de cele mai multe ori, astazi, in ablatia tumorii (tumorectomie), asociata cu examinarea histologica imediata (zisa extemporanee) a acesteia, pacienta continuand sa ramana sub anestezie generala: daca examenul histologic confirma natura maligna a tumorii, ablatia ganglionilor axilari (curatare ganglionara axilara) este realizata, acordul pentru aceasta eventuala extindere a actului chirurgical trebuind sa fi fost in prealabil obtinut. Pentru tumorile voluminoase sau multiple, mastectomia (ablatia sanului) este inca practicata
– Radioterapia, practicata dupa o tumorectomie, consta in iradierea sanului si a perimetrului zonei scoase pentru a evita recidivele locale. Tratamentul cuprinde, in general, sase pana la douasprezece sedinte, cu frecventa de una-doua sedinte pe saptamana timp de sase saptamani. O alta tehnica de radioterapie, curieterapia, consta in implantarea in san, in apropierea tumorii, a unor ace tubulare in care s-a introdus un fir radioactiv si care sunt lasate acolo timp de cateva zile
– Chimioterapia este utilizata, dupa o tumorectemie sau ca metoda terapeutica folosita singura, atunci cand tumora evolueaza rapid, la femeile tinere, sau atunci cand au fost constatate metastazele. Tratamentul se intinde pe o perioada de 2 pana la 6 luni si cuprinde mai multe cure delimitate una de alta de folosirea uneia sau mai multor substante anticanceroase (mono sau polichimioterapie, asociind mai multe medicamente).
– Hormonoterapia, foarte des asociata cu alte tratamente, consta in luarea pe cale orala de antiestrogene atunci cand cancerul este hormonodependent, adica atunci cand tumora contine receptori hormonali (elemente situate la suprafata anumitor celule si destinate sa primeasca mesaje hormonale).
Prognostic si depistare – Atunci cand cancerul de san este tratat precoce, prognosticul sau este bun. Supravegherea regulata a unei femei care a avut un cancer de san si reluarea tratamentului la cel mai mic semn de recidiva amelioreaza si mai mult acest prognostic. De altfel, o femeie care a suferit un tratament pentru un cancer de san poate avea in vedere sa aiba un copil: ea nu trebuie sa astepte decat o perioada de doi ani dupa sfarsitul tratamentului in scopul de a supraveghea evolutia bolii. Alaptarea materna nu este totusi recomandata.
Ameliorarea prognosticului cancerului de san implica depistarea precoce: examen ginecologie regulat (in fiecare an), mamografie sistematica (din 3 in 3 ani incepand cu varsta de 50 ani), autoexamenul sanilor de catre femeie si consultatia medicala la cea mai mica anomalie constatata.
