Structura
– La femeie, sanii au in partea centrala mamelonul, la randul lui inconjurat de o zona pigmentata, areola. Pielea areolei, foarte fina, este usor deformata de orificiile glandelor sebacee, glandelor sudoripare si ale foliculilor pilosi. Glanda mamara este constituita din vreo douazeci de lobi glandulari plonjati in tesutul grasos. Canalele excretoare ale acestor lobi, denumite canale galactofore, se deschid pe mamelon. Sanii se sprijina in spate pe muschiul pectoral.
– La barbat, sanii raman imaturi si nu contin glanda mamara.
Patologie – Dezvoltarea sanilor este primul semn al pubertatii feminine. Glanda mamara reactioneaza la variatiile hormonale din cursul ciclului menstrual si creste in volum in perioada premenstruala sub efectul estrogenilor. La menopauza, productia ovariana de estrogeni se prabuseste, ceea ce antreneaza o micsorare a volumului sanilor.
Principala functie biologica a sanilor este producerea de lapte. In timpul sarcinii, estrogenii secretati de ovar si progesteronul secretat de corpul galben, apoi de placenta, provoaca dezvoltarea glandelor mamare, precum si largirea mameloanelor. Chiar imediat dupa nastere, sanii produc un lichid apos, colostrul. Acesta face loc laptelui matern, dupa vreo 3 zile, sub influenta hormonului numit prolactina.
In afara functiei sale de hranire a sugarului, sanul feminin joaca si un rol estetic si sexual. Erectia mamelonului este prima manifestare a excitatiei sexuale, urmata de o turgescenta a areolei, apoi de o umflare a intregii glande mamare.
Examene si patologie – Palparea sanilor trebuie sa fie practicata in mod sistematic in cursul unui examen ginecologic. In plus, orice femeie trebuie sa realizeze in mod sistematic un „autoexamen al sanilor” cu scopul de a depista ea insasi, cat mai devreme posibil, leziunile benigne ale sanului si de a putea, daca este nevoie, sa consulte un specialist. Femeia se aseaza cu bustul gol in fata unei oglinzi si evalueaza simetria pieptului sau, existenta unei eventuale retractii a pielii. Ridicand bratele in aer, ea apreciaza ridicarea sanilor si o eventuala disimetrie la ridicare. Apoi palpeaza fiecare san cu mana din partea opusa sanului. Cu latul mainii, lipind sanul de torace, cauta existenta unui nodul sau a unei zone indurate. Femeia mai verifica absenta crustelor mici de pe mamelon, precum si absenta deformatiei sau retractiei acestuia. In cele din urma, preseaza fiecare mamelon; daca apare o picatura de lichid la un san ea semnaleaza acest lucru medicului.
Printre alte examene ale sanului, mamografia (radiografia sanului) trebuie sa fie practicata din 3 in 3 ani incepand de la varsta de 50 ani. In fine, o biopsie a sanului poate sa fie realizata pentru a analiza o zona suspecta descoperita cu ocazia unui alt examen.
In afara perioadelor de alaptare – In cadrul careia sanul poate constitui sediul unei inflamatii (limfangita) care evolueaza adesea spre un abces, principalele patologii ale sanului sunt tumorale: nodul, chist, cancer.
