Șalazion (chalazion): cauze, simptome și tratamente recomandate

Un șalazion (chalazion) este o formațiune sterilă, lipogranuloasă, care apare la nivelul pleoapei inferioare sau superioare. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni sub forma unei mase care apare la nivelul pleoapelor. Seamănă relativ fidel cu orjeletul, însă are o evoluție progresivă și mai îndelungată, de obicei crescând în dimensiuni odată cu trecerea timpului. De asemenea, un șalazion profund este cauzat de inflamația unei glande de la nivelul ochiului, iar lipogranulomul apare, astfel, în interiorul pleoapei, nu în exteriorul acesteia. Tratamentul în caz de șalazion nu este întotdeauna eficient, deseori existând un risc crescut de recurență în urma îndepărtării sale.

O astfel de formațiune apare ca urmare a înfundării glandelor Meibomian sau Zeis de la nivelul pleoapelor, care secretă sebumul cu rol în menținerea integrității suprafeței oculare. În cazurile în care are loc blocarea canalelor prin care are loc eliberarea sebumului, ca urmare a inflamației sau altor procese patologice, sebumul se va scurge în țesutul înconjurător, ducând la inflamația granulomatoasă și, astfel, la șalazion (chalazion). Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, fiind totuși observat faptul că afectează mai des adulții cu vârstă cuprinsă între 30-50 de ani. Nu se cunosc întocmai cauzele care duc la șalazion, însă ar putea fi vorba în special de diferite infecții.

Șalazion – cauze și factori de risc

Un șalazion se asemănă cu un nodul prezent la nivelul pleoapei, de consistență relativ tare. De fapt, este o leziune inflamatorie care apare ca răspuns la degradarea lipidelor din sebumul scurs în țesutul înconjurător, ceea ce promovează răspunsul inflamator granulomatos. Chalazionul se mai numește și „granulom conjunctival”, ca urmare a faptului că formațiunea nodulară, apărută ca urmare a blocării glandelor Meibomian, apare în porțiunea conjunctivală a pleoapei. În cazul în care are loc blocarea glandelor Zeis, apare un șalazion localizat, de cele mai multe ori, de-a lungul marginii pleoapelor. Factorii care cresc riscul de a dezvolta șalazion sunt următorii:

• blefarită (inflamația pleoapelor) cronică, sindromul ochiului uscat;
• anumite afecțiuni de piele subiacente, cum ar fi dermatita seboreică, rozaceea;
• tenul uscat;
• disfuncții ale glandei Meibomian (meibomianita, de exemplu);
• infecții virale și bacteriene, tuberculoza, leishmanioza;
• atingerea ochilor cu mâinile murdare, neigienizate;
• folosirea în exces a produselor de machiaj;
• obișnuința de a purta machiajul și peste noapte;
• diabetul zaharat;
• antecedente personale de șalazion sau orjelet;
• igiena personală deficitară;
• fumatul;
• anumite tratamente cu antibiotice, cum ar fi cel cu doxiciclină;
• sexul masculin (bărbații sunt diagnosticați mai frecvent cu șalazion decât femeile, deși nu se cunosc cauzele acestei predilecții);
• diferite afecțiuni oculare subiacente (cum ar fi conjunctivita);
• dislipidemii;
• gastrita;
• deficitul de vitamină A;
• anxietatea.

Dincolo de toate acestea, s-a observat faptul că există o legătură foarte strânsă între șalazion și rozacee. De fapt, recunoașterea și tratamentul precoce al rozaceei concomitente pare să aibă un rol deosebit de important în gestionarea chalazionului și, în cele din urmă, prevenirea necesității de a se interveni chirurgical în vederea îndepărtării lipogranulomului. Deși un șalazion nu este sensibil la atingere și se mărește lent, progresiv, un șalazion profund, cauzat de inflamația unei glande meibomiene tarsale, poate produce simptome deranjante. De multe ori, chalazionul este autolimitat, benign. Șalazionul recurent trebuie evaluat pentru potențialul riscul de malignitate.

Șalazion – simptome și manifestări clinice

De obicei, un șalazion se prezintă sub forma unei umflături nedureroase pe pleoape (interiorul sau marginea acesteia), timp de săptămâni sau luni înainte de a se solicita tratament. Frecvent, un șalazion provoacă tulburări de vedere sau disconfort, se inflamează și se poate infecta. Apar simptome cum ar fi:

• vedere încețoșată (din cauza astigmatismului indus atunci când un șalazion apasă pe cornee și duce la deformarea acesteia);
• când crește foarte mult în dimensiuni, poate provoca ptoza (cădere pleoapei) mecanică;
• sensibilitate exacerbată la lumină;
• lăcrimare excesivă;
• senzația unui corp străin la nivelul ochiului;
• durere la nivelul globului ocular (în cazul în care apare și abraziunea corneeană asociată).

Un șalazion (chalazion) se prezintă sub forma unui nodul palpabil, de obicei nedureros (totuși, în inflamația acută poate exista o oarecare sensibilitate asociată), care nu se mișcă, localizat pe suprafața pleoapei. Este de așteptat ca o astfel de formațiune să aibă dimensiunea mai mică de 1 centimetru. Cel mai adesea apare la nivelul pleoapei superioare, este unic, dar au fost cazuri în care o persoană a prezentat leziuni multiple. Spre deosebire de orjelet, șalazionul se găsește mult mai în profunzime. Orjeletul tinde să fie sensibil, superficial, de obicei localizat la nivelul genelor, și are dimensiuni mult mai mici decât chalazionul.

Șalazion – alternative de tratament

În caz de șalazion, strategia inițial de tratament include managementul conservator:

• aplicarea de comprese calde la nivelul pleoapei afectate, timp de 15 minute, de 2-4 ori de-a lungul zilei;
• masarea ușoară și blândă a pleoapelor;
• folosirea șamponului pentru bebeluși în vederea igienizării, cu mișcări blânde și atente;
• administrarea de picături lubrifiante;
• evitarea suprasolicitării ochilor și expunerii la lumină puternică.

În mod obișnuit, majoritatea cazurilor de șalazion se vor rezolva în câteva săptămâni printr-un tratament conservator. Dacă simptomele persistă, se recomandă consultul oftalmologic. Foarte important de menționat este faptul că au existat cazuri în care s-a observat migrarea leziunii în urma tratamentului conservator. În astfel de situații, se recomandă tratamentul chirurgical. S-a observat că antibioticele nu sunt necesare, în mod obișnuit, decât dacă se suspectează o infecție bacteriană subiacentă. Dacă un șalazion persistă, tratamentul chirurgical este de dorit. Abordul chirurgical poate implica:

• chiuretaj;
• excizie chirurgicală și drenarea conținutului nodulului;
• tratament injectabil pe bază de corticosteroizi, pentru o perioadă de câteva zile, în funcție de răspunsul terapeutic al persoanei în cauză.
• au fost raportate și alte metode experimentale de tratament, cu rate de succes variabilă: de exemplu, folosirea laserului cu CO₂, injectarea cu toxină botulinică, crioterapia.

Dacă o persoană se confruntă cu șalazion recurent, se recomandă prelevarea unei probe de țesut de la acest nivel, pentru a se exclude riscul de carcinom cu celule sebacee. Chiar dacă sunt mult mai puțin frecvente decât chalazionul, neoplasmele trebuie luate în considerare, în special când vorbim despre șalazion recurent (și mai ales la vârstnici). Carcinomul cu celule sebacee, bazale sau scuamoase trebuie exclus prin analiza unei biopsii. Etiologiile infecțioase, cum ar fi celulita și leishmanioza, dacriocistita, blefarita, moluscum contagiosum, trebuie tratate atunci când duc printre altele și la șalazion. Alte leziuni benigne (papiloame, xantelasma) pot fi avute în vedere.

Chalazion – complicații și riscuri asociate

Pentru persoanele cu această afecțiune, prognosticul este de obicei unui favorabil. Foarte multe cazuri se rezolvă doar prin simplu management conservator. Totuși, în lipsa unui management corespunzător sau a unui tratament (în cazul în care managementul conservator nu este eficient) se poate ajunge la celulită preseptală, ceea ce duce, progresiv, la desfigurarea pleoapelor. Forma centrală, extinsă, poate provoca tulburări de vedere din cauza contactului direct cu corneea. În cazul chalazionului pleoapei superioare, crește riscul de astigmatism și aberații corneene. Acest risc crește major în cazul în care chalazionul are dimensiuni mai mari de 5 milimetri.

Chalazion – sfaturi pentru prevenție

Uneori, un orjelet intern poate deveni cronic și se poate transforma într-un șalazion. Așadar, în vederea diminuării riscului de a dezvolta un astfel de lipogranulom, se recomandă următoarele:

• spălarea mâinilor și evitarea atingerii ochilor cu mâinile neigienizate corespunzător;
• igienizarea lentilelor de contact și depozitarea acestora, peste noapte, într-o soluție specială pentru lentile;
• îndepărtarea machiajului înainte de a merge la culcare și spălarea adecvată a feței, folosind produse blânde de curățare, lipsite de parfumanți și coloranți artificiali;
• evitarea folosirii în comun a produselor de igienă și machiaj;
• folosirea picăturilor de ochi cu acțiune lubrifiantă și hidratantă, pentru a se preveni uscarea excesivă a acestora;
• purtarea ochelarilor de soare;
• nu se recomandă purtarea lentilelor de contact atunci când există o infecție activă, precum nici în medii care sunt poluate (în astfel de situații, ar să se opteze temporar pentru ochelarii de vedere);
• evitarea suprasolicitării ochilor și purtarea ochelarilor de protecție atunci când se lucrează la laptop sau alte dispozitive care emit lumină puternică.

foto: shutterstock.com