Mușcătura de căpușă reprezintă o problemă de sănătate publică, având potențialul crescut de a provoca o serie de boli infecțioase severe, printre care boala Lyme, encefalita de căpușă, febra recurentă transmisă de căpușă. În primă instanță, mușcătura de căpușă poate provoca o simplă umflătură, care uneori nici nu este observată. Totuși, evoluția mușcăturii de căpușă, în situațiile în care nu se intervine cu tratament, poate fi chiar dezastruoasă. Așadar, este vital să se cunoască simptomele mușcăturii de căpușă și să se intervină rapid pentru scoaterea acesteia din piele. În cazul în care apar iritații după mușcătura sau erupții cutanate, este necesar consultul medicului.
Căpușele – vectori ai bolilor infecțioase
Căpușele sunt artropode ectoparazite din clasa arahnidelor (din care fac parte și păianjenii) care au potențialul de a transmite o gamă variată de agenți patogeni, inclusiv bacterii, protozoare și chiar virusuri. Există numeroase specii de căpușe, dar cele mai frecvent implicate în apariția și dezvoltarea bolilor la oameni sunt căpușele din genurile Ixodes, Dermacentor și Rhipicephalus. Căpușele pot transmite agenți patogeni către gazdele umane prin intermediul mușcăturilor care deseori trec neobservată datorită dimensiunilor mici a căpușelor și a secrețiilor salivare, pe care acestea le elimină odată cu mușcătura, și care au efect de anestezic local amorțind zona lezată.
Privitor la când este periculoasă mușcătura de căpușă, este important de reținut că transmiterea agenților patogeni vehiculați prin salivă are loc după ce căpușa rămâne atașată de piele pentru o perioadă îndelungată. Din acest motiv, este important să se identifice în timp util semnele de mușcătură de căpușă și insecta să fie îndepărtată numaidecât. Căușele pot avea culoare roșiatică sau neagră, maronie, și o dimensiuni de aproximativ un centimetru. După ce se hrănesc, pot să atingă și dimensiuni de 1,5 centimetri. Căpușele au opt picioare, iar acest aspect ar putea fi un semn distinctiv al insectei. Se atașează de piele și, progresiv, înaintează sub nivelul acesteia.
Mușcătura de căpușă – factori de risc
Există mai mulți factori care pot predispune o persoană la mușcătura de căpușă și boli asociate, cum ar fi:
- expunerea în medii naturale: persoanele care petrec mult timp în zone forestiere sau în cele cu vegetație densă sunt expuse unui risc mai mare de a fi mușcate de către o căpușă. Aceste medii sunt habitatul natural al căpușelor, unde își găsesc gazdele, cum ar fi mamifere mici, păsări;
- activitățile recreative și ocupaționale: campingul, grădinăritul, drumețiile în natură sau alte activități în aer liber cresc riscul de mușcătură de căpușă. Persoanele din domenii specifice de activitate, cum ar fi agricultura, silvicultura, sunt mai predispuse la mușcătura de căpușă;
- animalele de companie: căpușele pot fi aduse în casă de către animalele de companie care petrec timp afară. De aceea, este foarte importantă examinarea acestora după ce au pătruns în interior, pentru a identifica eventuala mușcătură de căpușă și pentru a îndepărta insecta;
- dormitul în aer liber;
- îmbăierea în lacuri naturale;
- purtarea hainelor scurte, care nu acoperă întreaga piele.
Copiii mici, întrucât se joacă deseori cu animalele de companie sau prin zone cu verdeață, sunt mult mai predispuși spre a fi mușcați de căpușe. Astfel, este recomandat să se verifice de fiecare dată după o plimbare în aer liber dacă aceștia prezintă semne ale mușcăturii de căpușă.
Identificarea și îndepărtarea căpușei
Este foarte important ca mușcătura de căpușă să fie identificată rapid, înainte ca parazitul să fi transmis vreun agent patogen în organismul uman. Astfel, se reduce la minimum riscul de boli ulterioare.
Identificarea căpușei
Căpușele sunt mici, cu dimensiuni cuprinse între 1-10 milimetri. În stadii de larvă și nimfă, ele sunt deosebit de greu de observat. Mușcătura de căpușă este provocată, în esență, de insecta în stadiul adult, care este mai mare și vizibilă, în special după ce se hrănește. Culoarea și mărimea variază în funcție de specie și stadiul de dezvoltare.
Îndepărtarea căpușei
Dacă se identifică mușcătura de căpușă, insecta trebuie îndepărtată cât mai rapid, deoarece doar așa se reduce riscul de transmitere a bolilor. Se recomandă utilizarea unei pensete cu vârful cât mai subțire pentru a prinde căpușa, cât mai aproape de suprafața pielii. Căpușa trebuie extrasă printr-o mișcare constantă, fermă, evitându-se răsucirea sau smulgerea bruscă, care poate duce îndepărtarea incompletă a căpușei din piele. După îndepărtare, se curăță cu alcool sanitar (sau cu apă și săpun) zona în care s-a produs mușcătura de căpușă.
Căpușa nu ar trebui îndepărtată folosindu-se diferite uleiuri esențiale sau alte substanțe chimice și, sub nicio formă, aceasta nu trebuie arsă folosindu-se un chibrit. În mod normal, nu ar trebui să se resimtă durere după mușcătura de căpușă, poate doar un ușor disconfort.
Mușcătura de căușă – simptome și manifestări clinice
Mușcătura de căpușă poate fi, vizual, evidentă: aceasta se observă la nivelul pielii, căpușa fiind atașată în continuare de suprafața acesteia. Progresiv, dacă mușcătura de căpușă nu este tratată, așadar în cazul în care căpușa nu este îndepărtată, aceasta tinde să pătrundă mai mult sub piele, însă nu în întregime. Pe măsură ce se hrănește, corpul căpușei se dilată și crește în dimensiuni. Bolile transmise prin mușcătura de căpușă pot varia ca severitate și prezentare clinică:
Boala Lyme
Este cea mai comună boală transmisă prin mușcătura de căpușă, cauzată Borrelia burgdorferi, o bacterie care se găsește în saliva căpușei. Simptomul inițial este eritemul migrator, o leziune cutanată rotundă, eritematoasă care se extinde treptat de la locul unde s-a produs mușcătura de căpușă. Alte simptome includ febră, durere de cap, oboseală marcantă și dureri musculare.
Encefalita de căpușă
Este transmisă tot prin mușcătura de căpușă, în special de cele din genul Ixodes, și este cauzată de un virus din familia Flaviviridae. Simptomele inițiale sunt asemănătoare cu simptomele de gripă, incluzând febră, cefalee, dureri musculare. Însă, dacă se ajunge la encefalită (inflamația encefalului), pot apărea simptome neurologice precum confuzie, delir, convulsii și, în cazurile foarte severe, chiar deces.
Febra recurentă transmisă prin mușcătura de căpușă
Această boală este cauzată de diverse specii de spirochete din genul Borrelia și se manifestă în special prin episoade recurente de febră ridicată, cefalee, dureri musculare. Boala poate fi foarte greu de diagnosticat, din cauza simptomelor nespecifice și a recurenței sale.
Tratament mușcătură de căpușă
Tratamentul prompt și adecvat al infecțiilor transmise prin mușcătura de căpușă este extrem de important pentru a preveni eventualele complicații asociate. În cazul bolii Lyme, tratamentul standard implică antibiotice pentru mușcătura de căpușă, cum ar fi cefuroxima, doxiciclina sau amoxiciclina, timp de 2-4 săptămâni, în funcție de stadiul bolii. În cazul encefalitei, ca urmare a faptului că nu există tratament antiviral specific, tratamentul este simptomatic. La persoanele la care mușcătura de căpușă a dus la febră recurentă, sunt utilizate antibiotice (eritromicina sau doxiciclina) pentru a elimina spirochetele cauzatoare.
foto: shutterstock.com
