Roseola infantum (cea de-a șasea boală a copilăriei, exantemul subit) este cauzată de infecția virală cu herpesvirusul uman 6 (HHV-6) sau, în cazuri relativ mai rare, de herpesvirusul uman 7 (HHV-7). Afecțiunea virală afectează îndeosebi copiii sub doi ani, cu predilecție cu vârsta de 6-12 luni. Conform datelor epidemiologice, peste 90% dintre cazurile diagnosticate sunt la copiii care au sub doi ani, infecția virală făcându-se responsabilă de 10-45% dintre cazurile de boală febrilă la sugari. Roseola infantum este o boală autolimitată, diagnosticată cu ușurință de către medicul specialist, iar tratamentul vizează în primul rând ameliorarea simptomelor de boală.
La copiii cu stare imunitară competentă, virusul rămâne în stare latentă în organism. Totuși, la cei care au imunitate compromisă (infecții subiacente, afecțiuni cronice), boala în sine nu doar că provoacă simptome mult mai violente, dar prezintă și riscul de complicații majore. Varianta B a HHV-6 este responsabilă de roseola infantum, iar o particularitate a acestui virus este faptul că poate traversa bariera hemato-encefalică, ducând astfel la crize febrile acute. Copiii infectați prezintă, în mod obișnuit, un debut acut de febră, care poate ajunge până la 40°C. Întrucât boala este deosebit de contagioasă, frecvent apar focare limitate de roseola infantum în colectivități.
Roseola infantum – cauze și factori de risc
Roseola infantum este o afecțiune cu etiologie virală, cauzată de infecția cu herpesvirusul uman 6, un virus care face parte din familia Herpesviridae. HHV-6 este înrudit cu citomegalovirusul, un alt virus care provoacă infecții frecvente la copii. Din cauza particularităților genomului, se pare că virusul ajunge să infecteze latent celulele și să își transfere genomul viral în acestea. În mod obișnuit, HHV-6 se replică la nivelul leucocitelor și glandelor salivare în stadiul infecțios primar, motiv pentru care va fi prezent în salivă (principala sursă de contaminare a persoanelor sănătoase). Virusul eliberează enzime în circulația sangvină, reușind să invadeze țesutul nervos.
Roseola infantum este o boală cauzată în principal de HHV-6 și mai puțin frecvent de HHV-7. Herpesvirusul uman 6 prezintă două variante (A și B), varianta care provoacă roseola infantum fiind HHV-6B. Ambele variante reușesc să pătrundă în celule prin interacțiunea cu CD46, care este o proteină de membrană, după care fuzionează cu membrana celulară, nucleocapsida virală este transportată în citoplasma celulei, iar genomul viral este eliberat în nucleoplasmă, la nivel nuclear. S-a demonstrat faptul că virusul se replică cel mai eficient la nivelul celulelor T și are o perioadă medie de incubație de 9-10 zile, înainte de apariția simptomelor de roseola infantum.
După o infecție primară acută, virusul rămâne latent la nivelul monocitelor și limfocitelor care se localizează în glandele salivare și țesutul cerebral. Infecția are aceeași incidență atât în rândul persoanelor de sex masculin, cât și de sex feminin. Se observă, totuşi, o incidență crescută la copiii care au frați mai mari. O creștere a numărului de cazuri de roseola infantum se înregistrează în sezonul de primăvară și toamnă. Iar transmiterea virusului are loc prin picăturile respiratorii ale lui Flügge (tuse, strănut, vorbit). Un copil poate fi contagios chiar înainte ca simptomele să se manifeste, motiv pentru care frecvent se înregistrează simultan mai multe cazuri de infecție.
Roseola infantum – simptome și manifestări
Roseola infantum are manifestări relativ ușoare, și debutează cu o febră mare, care chiar poate depăși 40°C. Febra durează de obicei între 3-5 zile. Petele uvulopalatoglosale, denumite și pete Nagayama, sunt papule eritematoase, care se găsesc la nivelul palatului moale și uvulă, frecvent observate la copiii cu roseola infantum (două treimi dintre cazurile diagnosticate). Patologia se mai numește și exantem subit ca urmare a erupției cutanate care, de obicei, apare după ce febra se retrage. Erupția se manifestă sub formă de papule și macule de dimensiuni reduse, roz-roșii, de 2-5 milimetri, care apare de obicei pe trunchi și se poate răspândi (gât, față, extremități).
Erupția cutanată din roseola infantum este de obicei nepruriginoasă, tinde să se albească odată cu trecerea timpului și este autolimitată, dispărând în 2-3 zile. În unele cazuri, în jurul acestor leziuni poate apărea un halou palid. Roseola infantum are un tablou simpatomatologic oarecum blând, dar simptome neplăcute pot apărea mai ales în cazurile de febră puternică și la copiii cu stare imunitară deficitară. Acestea pot include starea generalizată de rău, conjunctivită, precum și edem orbital, inflamația membranelor timpanice, limfadenopatie, bombarea fontanelei, tuse, diaree și alte simptome ale tractului respirator superior (tuse, rinoree, durere în gât).
Diagnosticul de roseola infantum
Diagnosticul de roseola infantum se pune de obicei pe baza observațiilor clinice, așadar pe baza simptomelor pe care copilul le manifestă. Uneori, testele de laborator sunt efectuate în perioada febrilă a bolii, pentru a exclude alte diagnostice. Copiii infectați cu HHV-6, la care se ridică și suspiciunea de roseola infantum, se pot prezenta cu leucocitoză (creșterea numărului de celule albe din sânge), care tinde să se echilibreze după 7-10 zile de la dispariția bolii. Un studiu care a apărut în 2013 a raportat faptul că unii copii cu roseola infantum s-ar putea prezenta cu piurie sterilă (puroi în urină), în perioada de infecție activă cu herpesvirusul uman 6.
Roseola infantum – metode de tratament
Roseola infantum nu este o afecțiune severă, care necesită tratament de urgență. În majoritatea cazurilor, infecția este ușoară și autolimitată, fără a implica posibile complicații. Astfel, părinții nu ar trebui decât să aștepte și să le asigure micuților un aport adecvat de lichide, odihnă optimă și, la nevoie, administrarea de antipiretice pentru scăderea febrei (cum ar fi ibuprofen sau chiar paracetamol pentru copii). Datorită faptului că erupția cutanată nu este pruriginoasă, nu implică durere, nu este necesar tratamentul cu corticosteroizi. În prezent, nu există vaccin sau forme de terapie antivirală pentru faza acută a bolii. Pentru a preveni răspândirea virusul, se recomandă:
- Spălarea frecventă pe mâini cu apă și săpun și folosirea dezinfectanților pentru mâini;
- Limitarea contactului cu cineva care prezintă simptome de infecție virală;
- Alăptarea la sân a copilului, pentru a stimula dezvoltarea imunitară a acestuia.
Când să mergeţi la doctor
ce trece prin boală, micuțul va dezvolta anticorpi împotriva agentului viral. Prin urmare, este foarte puțin probabil ca acesta să mai dezvolte roseola infantum de-a lungul vieții. De fapt, se consideră că majoritatea oamenilor au trecut printr-o astfel de infecție în perioada copilăriei timpurii, fiind considerată chiar o boală a copilăriei. Atât timp cât copilul nu prezintă semne și simptome îngrijorătoare, nu este cazul ca părinții să își facă griji exacerbate. Roseola infantum este o afecțiune frecventă în perioada copilăriei, însă este una ușoară și fără potențial agravant, putând fi ținută sub control chiar și acasă, în lipsa serviciilor medicale specializate.
Totuși, nu ezitați să contactați serviciile medicale de urgență în cazul în care:
- Copilul are convulsii care durează mai mult de cinci minute;
- Copilul are febră puternică, care nu scade după administrarea de antipiretice;
- Este letargic și nu se trezește după episodul de convulsii;
- Dacă micuțul cu febră plânge puternic și are o erupție cutanată specifică (pete mici care au o culoare roșie-aprinsă, care nu se albesc când sunt presate), ar putea fi semn de infecție cu meningococ;
- În cazul în car erupția cutanată nu dispare la scurt timp după apariție (1-3 zile);
- Dacă prezintă semne de deshidratare (nu udă scutecul cum o face în mod obișnuit).
Roseola infantum – posibile complicații
Prognosticul pentru roseola infantum este excelent, îndeosebi în rândul copiilor cu imunitate normală și care nu suferă de comorbidități și boli subiacente. În esență, boala este autolimitată, lipsită de riscuri pe termen lung. La copiii imunodepresivi, infecția primară cu HHV-6 ar putea provoca o gamă largă de potențiale complicații, care includ miocardită, rabdomioliză, hepatită, trombocitopenie și sindromul Guillain-Barre. Convulsiile febrile reprezintă o altă complicație, apărând frecvent la copiii cu roseola infantum (ca urmare a creșterii bruște a temperaturii). Nu ar trebui să vă îngrijoreze, deoarece, în general, nu sunt periculoase.
Foto: Shutterstock
