Glandele suprarenale sunt două glande mici, de formă triunghiulară, situate deasupra rinichilor. Prin intermediul hormonilor pe care îi secretă, acestea au rol în reglarea metabolismului, a sistemului imunitar, tensiunii arteriale şi în răspunsul la stres.
Fiecare glandă suprarenală este alcătuită din două părţi: corticală şi medulară, care sunt fiecare responsabile pentru sinteza de hormoni diferiţi. Aceşti hormoni călătoresc prin vasele de sânge şi îşi exercită acţiunea asupra diferitelor ţesuturi din corp.
Ce hormoni produc glandele suprarenale?
În porţiunea corticală a a glandelor suprarenale sunt produşi hormoni:
Mineralocorticoizi – dintre care cel mai important este aldosteronul. Acesta are rol în menţinerea echilibrului de apă şi sare al organismului nostru. Aldosteronul acţionează asupra rinichilor, stimulând reabsorbţia de sodiu şi apă şi eliminarea potasiului. Aşadar, acest hormon are ca efect creşterea tensiunii arteriale în situaţiile în care acest lucru este necesar. Secreţia lui este foarte atent controlată, el făcând parte din sistemul renină-angiotensină-aldosteron, un sistem extrem de important în reglarea tensiunii arteriale.
Glucocorticoizi – dintre care cortizolul este cel mai cunoscut. Acest hormon are numeroase funcţii în organism: scade inflamaţia, ajută la controlul tensiunii, este implicat în metabolismul glicemic şi controlează ciclul somn/veghe. În plus, acest „hormon de stres” este eliberat în situaţiile de stres (inclusiv în cadrul infecţiilor) pentru a-şi exercita efectele antiinflamatorii şi imunosupresoare.
Androgeni suprarenalieni: aceşti hormoni sexuali masculini, în principal testosteronul şi dihidroepiandrosteronul sunt secretaţi atât la bărbaţi, cât şi la femei. Ei joacă un rol în dezvoltarea organelor sexuale masculine şi în apariţia pilozităţii la femei după pubertate.
În porţiunea medulară a glandelor suprarenale sunt produse catecolamine: respeciv adrenalina şi noradrenalina, hormoni responsabili pentru răspunsul la stres. Efectele lor sunt: creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei respiratorii, creşterea fluxului de sânge către muşchi şi creier şi dilatarea pupilelor. Adrenalina şi noradrenalina sunt eliberate în special în situaţii stresante din punct de vedere fizic şi psihic, adică atunci când corpul nostru are nevoie de energie suplimentară.
Tulburări care afectează suprarenalele
Atunci când glandele suprarenale produc prea mult sau prea puţin din hormoni pot apărea diferite afecţiuni. Iată care sunt cele mai frecvente.
Hiperaldosteronismul primar (sindromul Conn) determină hipertensiune arterială, care poate fi rezistentă la tratament.
Insuficienţă suprarenaliană: atunci când suprarenalele nu produc destul cortizol, apare insuficienţa suprarenaliană. Simptomele acestei afecţiuni includ oboseală nejustificată, pierdere în greutate, scăderea apetitului, greaţa, sindrom diareic, scăderea tensiunii arteriale sau depresie.
Insuficienţa suprarenaliană necesită tratament, deoarece fără suficient cortizol poate apărea criza suprarenaliană acută, manifestată prin diaree, vărsături, tensiune mică şi leşin.
Sindromul Cushing: această afecţiune apare când suprarenalele produc prea mult cortizol. Este de regulă cauzată de o tumoră a glandei hipofize sau de excesul de corticosteroizi (medicamente care sunt recomandate pentru tratamentul unor boli precum artrita reumatoidă sau a altor boli inflamatorii şi autoimune). Simptomele sindromului Cushing includ apariţia de vergeturi roşii, obezitate la nivelul trunchiului, hipertensiune arterială, slăbiciune musculară, păr facial în exces.
Feocromocitomul este o tumoră suprarenalelor care poate produce catecolamine în exces, ceea ce va determina creşterea tensiunii arteriale.
Alte boli care afectează glandele suprarenale sunt: tumorile (în cea mai mare parte benigne), pubertatea precoce, hiperplazia adrenală congenitală sau carcinomul de suprarenale (foarte rar întâlnit).
