Rinita este o afecțiune inflamatorie a mucoasei nazale. În practica medicală, denumirile care la sfârșit au sufixul „-ită” indică starea inflamatorie a organului respectiv, iar în cazul de față este vorba despre nas, Simptomele rinitei include rinoree, prurit nazal, congestie și strănut frecvent. La nivel global, deosebit de multe persoane se confruntă cu rinită, într-o formă sau alta, având un impact semnificativ asupra calității vieții – se asociază cu oboseală, iritabilitate și probleme cu somnul, diminuarea capacității de concentrare. În sens larg, rinita poate fi de origine alergică sau non-alergică și necesită abordare terapeutică foarte complexă, cu șanse variabile de reușită.
Ce este rinita?
Rinita se dezvoltă în urma răspunsului inflamator al mucoasei nazale la diverși factori potențial declanșatori, cum ar fi alergenii, iritanții, infecțiile virale sau bacteriene, modificările bruște de temperatură. Spre exemplu, în rinita alergică mecanismul patologic implică o reacție specifică de hipersensibilitate de tip I, mediată de IgE, la contactul cu un alergen specific. Această reacție duce la eliberarea de histamină și alți mediatori inflamatori din mastocite la nivelul nasului, cu vasodilatație secundară, creșterea permeabilității vasculare și secreție de mucus, ceea ce explică simptomele rinoreei și ale congestiei nazale la persoanele diagnosticate cu această afecțiune.
În rinita non-alergică, numită și rinită vasomotorie, mecanismele fiziopatologice sunt mai puțin înțelese. Aceasta apare în urma contactului cu factori declanșatori care nu constituie, în esență, particule alergene. Ar fi vorba despre răspunsul exagerat al terminațiilor nervoase de la nivelul mucoasei nazale la contactul cu astfel de factori printr-o disfuncție a sistemului nervos autonom sau ca urmare a modificărilor hormonale. În ambele tipuri de rinită, inflamația cronică face ca mucoasa să devină hiperractivă și, astfel, mult mai susceptibilă la iritații și factori declanșatori. Prin urmare, se ajunge într-un cerc vicios, ceea ce va face ca boala să fie foarte greu de tratat.
Rinita – cauze și factori de risc
Rinita poate avea diverse cauze, după cum urmează:
- factori alergeni: expunerea la alergeni precum polenul, praful, acarienii, mucegaiurile sau părul de animale reprezintă un factor major în rinita alergică. S-a mai observat că acest tip de rinită are și o componentă genetică – persoanele cu antecedente familiale de alergii sunt mult mai predispuse să dezvolte rinită alergică sau alte forme de atopie;
- infecții virale și alergice: rinita infecțioasă, cauzată de virusuri, cum ar fi coronavirusul sau rinovirusul, virusul gripal, este frecvent întâlnită. Infecțiile bacteriene pot complica infecția virală inițială, mai ales în cazul unei infecții secundare a sinusurilor (sinuzită). De altfel, se observă că sinuzita și rinita sunt frecvent în asociere, iar termenul medical care definește o astfel de situație poartă denumirea de „rinosinuzită”;
- inflamația mucoasei nazale poate fi declanșată de expunerea la iritanți cum sunt fumul de țigară, substanțele chimice, poluanții din aer. Aceste particule iritante induc o reacție de tip inflamator la nivelul mucoasei nazale;
- factorii hormonali – sarcina, hipotiroidismul – pot influența apariția rinitei. O formă relativ rară a bolii, rinita hormonală, apare la femei în timpul sarcinii, ca urmare a nivelului crescut de estrogen și progesteron;
- anumite medicamente, cum ar fi contraceptivele orale, medicamentele antihipertensive sau decongestionantele nazale, utilizate pe termen lung, pot duce la o altă formă a bolii, numită rinită medicamentoasă.
Tipuri de rinită
Clasificarea rinitelor se face în funcție de etiologie, după cum urmează:
- rinita alergică: este cea mai comună formă, cauzată de o reacție imunitară exacerbată prin contactul cu alergenii din mediul înconjurător. Poate fi sezonieră (polenul din aer), mai rar perenă (legată de alergenii prezenți pe tot parcursul anului, cum ar fi acarienii);
- rinita infecțioasă: cauzată de infecții virale sau bacteriene. Infecția virală este o cauză mai des întâlnită a „răcelii comune”, iar infecția bacteriană este deseori o complicație a infecției virale inițiale;
- rinita vasomotorie: este o formă non-alergică și non-infecțioasă, caracterizată prin reacția exagerată a vaselor de sânge din mucoasa nazală la stimuli non-alergeni, cum ar fi mirosuri puternice, schimbările de temperatură;
- rinita medicamentoasă: este indusă de utilizarea excesivă a decongestionantelor nazale. Se ajunge la o formă de dependență și congestie nazală cronică;
- rinita hormonală: afectează în special femeile și se asociază cu modificările hormonale din sarcină, pubertate sau alte tulburări endocrine.
Rinită – simptome și manifestări clinice
Simptomele rinitei sunt destul de specifice și includ următoarele:
- rinoree (secreții nazale excesive);
- congestie nazală;
- strănutări frecvente;
- mâncărime la nivelul nasului, în special în cazul rinitei alergice;
- hiposmie (diminuarea mirosului);
- lăcrimare excesivă.
Simptomele sunt adesea persistente și se agravează prin expunerea la factorii declanșatori, mai ales în forma alergică a bolii. Drept urmare, este recomandat ca persoanele cu această afecțiune să limiteze, pe cât este posibil, expunerea la potențialii factori declanșatori ai simptomelor.
Tratament rinită
Tratamentul rinitei depinde, în esență, de tipul afecțiunii. Cu toate acestea, prognosticul diferă de la un tip la altul: spre exemplu, forma infecțioasă tinde să fie autolimitată, pe când în cazul formei alergice, tratamentul este deseori de lungă durată și uneori chiar eșuează. Alergiile sunt cronice, deși încetul cu încetul se fac progrese și în direcția tratării acestora. Tratamentul pentru rinită include următoarele:
Medicamente antihistaminice
Sunt eficiente în forma alergică a bolii, blocând receptorii H1 și ameliorând simptome precum pruritul, strănutul, rinoreea. Antihistaminicele de a II-a generație, precum loratadina, cetirizina, sunt preferate deoarece au mai puține potențiale efecte adverse.
Corticosteroizii intranazali
Corticosteroizii precum mometazona și fluticazona sunt considerați de primă linie pentru rinita alergică persistentă și moderat-severă. Reduce inflamația mucoasei și ameliorează congestioa, îmbunătățind simptomele respiratorii ale bolii.
Decongestionantele nazale
Picăturile nazale, cum ar fi spray-urile cu xilometazolina, sunt eficiente pe termen scurt pentru a reduce congestia asociată, dar utilizarea lor trebuie limitată pentru a evita riscul de a dezvolta ulterior forma medicamentoasă. Decongestionantele orale cum ar fi pseudoefedrina ar putea fi o alternativă pentru ameliorarea congestiei nazale.
Imunoterapia alergen-specifică
Reprezintă o formă de tratament cu potențial curativ. Aceasta presupune expunerea graduală la un alergen specific pentru a induce toleranța la acesta și reduce reactivitatea imunologică (care stă la baza rinitei alergice) pe termen lung. Totuși, rezultatele tind să difere de la o persoană la alta, iar eficiența este dictată de foarte mulți factori, cum ar fi momentul la care procedura este inițiată, vârsta persoanei, alte comorbidități asociate. Un test de rinită alergică poate ajuta, spre exemplu, la identificarea potențialului factor declanșator al simptomelor.
Anticolinergice intranazale
Ipratropiul intranazal poate fi folosit pentru reducerea rinoreei în formele de rinită vasomotorie, prin blocarea receptorilor colinergici de la nivelul mucoasei nazale.
Intervenții chirurgicale
În cazurile severe rezistente la tratament (de exemplu în prezența hipertrofiei cornetelor nazale) poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a îmbunătăți fluxul nazal de aer. Același lucru poate fi valabil și în cazul deviației de sept asociate.
Tratamentul rinitei infecțioase
În cazul rinitei virale, de obicei nu este necesar tratament, întrucât afecțiunea este autolimitată. Se administrează analgezice și decongestionante pentru a gestiona simptomele asociate. Atunci când se confirmă suprainfecția bacteriană, se recomandă antibiotice conform antibiogramei.
Sfaturi pentru prevenție
Prevenția rinitelor, în special a formelor alergice și infecțioase, include măsuri care ar putea să reducă expunerea la factorii de risc, cum ar fi:
- evitarea alergenilor: identificarea și evitarea alergenilor este extrem de importantă în astfel de cazuri. Se recomandă folosirea filtrelor de aer și purificatoarelor pentru a se reduce riscul de expunere la praf și polen (principalii alergeni);
- spălarea frecventă a mâinilor și evitarea contactului cu persoane bolnave sunt măsuri foarte importante de prevenire a rinitei infecțioase. Purtarea măștii de protecție, care acoperă nasul și gura, în spațiile aglomerate, contribuie la prevenirea bolii;
- utilizarea umidificatoarelor, deoarece aerul uscat irită mucoasa nazală, în special pe timpul iernii;
- evitarea folosirii decongestionantelor nazale pe termen lung. Persoana care urmează astfel de tratament ar trebui să cunoască riscurile rinitei medicamentoase și să limiteze utilizarea decongestionantelor la perioade scurte de timp, doar în cazuri de maximă necesitate;
- renunțarea la fumat și evitarea expunerii la fumul de țigară sau alți iritanți atmosferici. Se recomandă ca masca de protecție să fie purtată ori de câte ori este necesar;
- vaccinarea antigripală este eficientă pentru a preveni infecțiile respiratorii care pot agrava rinitele infecțioase, mai ales la persoanele care prezintă boli respiratorii subiacente.
foto: shutterstock.com