Planta Raphanus sativus L. var niger, cunoscută drept ridiche neagră, face parte dintr-o familie extinsă, Brassicaceae, fiind folosită în special în medicina tradițională mexicană. Consumul de ridiche neagră este asociat unei game variate de beneficii, de la protecția antioxidantă, scăderea nivelului de LDL-colesterol și tratarea calculilor biliari, până la ameliorarea tusei, iritațiilor din gât și răcelii. Cele mai multe beneficii asociate consumului se datorează conținutului ridicat în glucozinolați, polifenoli și izotiocianați, metaboliți secundari ai plantei. Extractele preparate pe baza părților aeriene și subterane ale plantei sunt eficiente în tratamentul mai multor afecțiuni.
De exemplu, extractele din ridiche neagră s-au dovedit a fi utile în tratamentul bolilor de stomac și gastrointestinale, infecțiilor urinare, inflamației hepatice și calculilor biliari, bolilor cardiace și ulcerelor. În sezonul rece, în medicina tradițională românească, consumul de ridiche neagră, în combinație cu miere, se folosește în tratamentul răcelii și ameliorarea tusei, senzației de gât uscat și iritației asociate tusei neproductive. De asemenea, în ridiche neagră se găsește, printre altele, și o concentrație ridicată de vitamina C, o parte din gustul ușor amărui și înțepător fiind pus pe seama acestui compus. Este cunoscut faptul că vitamina C joacă rol major în imunitate.
Beneficiile consumului de ridiche neagră
În general, a fost observat faptul că speciile aparținând familiei Brassicaceae prezintă nu doar valori nutriționale aparte, ci și potențiale proprietăți farmaceutice semnificative. O gamă foarte variată de studii demonstrează că plantele acestea prezintă cantități însemnate de glucozinolați, compuși fenolici, tocoferoli, carotenoizi, acizi organici și mai multe tipuri de vitamine. Astfel, principalele beneficii asociate consumului se datorează compușilor fitochimici, în special celor numiți polifenoli, care devin un punct de interes tot mai mare în practica medicală actuală. Din acest motiv, consumul de ridiche neagră prezintă numeroase beneficii pentru starea de sănătate.
La ridichea neagră se consumă, în general, rădăcina, sub numeroase forme. Totuși, s-a observat faptul că părțile aeriene (frunzele și mugurii) prezintă importanță nutrițională și medicinală. În medicina tradițională, extractul de ridiche neagră se folosește pentru a ameliora și trata infecția urinară, tulburările de stomac, calculii biliari, însă acesta prezintă și proprietăți antimicrobiene, anticancer, antitumorale și chiar anxiolitice. Glucozinolații sunt compuși fitochimici care, mai ales în ultimul deceniu, au câștigat o popularitate tot mai mare în industria farmaceutică, pentru că prezintă importante proprietăți anticancerigene și antiinflamatoare, cu viabilitate clinică.
Protejează organismul de speciile reactive de oxigen și azot
Atât rădăcina, cât și frunzele de ridiche neagră, sunt deosebit de bogate în polifenoli. Frunzele, cu toate acestea, conțin cantități mai mari de proteine, calciu și vitamina C. Polifenolii, alături de flavonoide, sunt principalii antioxidanți conținuți în rădăcina de ridiche neagră. Radicalii de oxigen și azot sunt compuși secundari rezultați în urma metabolismului, toxici pentru organism, implicați în deteriorarea celulelor și promovarea inflamației cronice. In vivo, există enzime care au rolul de a neutraliza potențialul nociv al radicalilor liberi. Totuși, aportul exogen de compuși antioxidanți, cum sunt cei din rădăcina de ridiche neagră, susțin linia defensivă antioxidantă.
Aportul crescut de antioxidanți în timpul răcelii și gripei ajută la protejarea organismului și, în unele cazuri, la prevenirea complicațiilor asociate infecției respiratorii. De asemenea, deoarece sunt bogate în acid ascorbic (vitamina C), susțin răspunsul imunitar mult mai puternic, implicit reducerea intensității simptomelor și duratei infecției. Ridichea neagră, după cum s-a observat, prezintă și potențiale proprietăți antimicrobiene (antibacteriene și antivirale), scăzând riscul de infecții și reducând perioada asociată bolii. Astfel, consumul de ridiche neagră în sezonul rece, într-o formă sau alta, ar putea susține răspunsul imun eficient și ameliora simptomele de boală.
Ameliorează tusea, răgușeala și alte simptome asociate infecțiilor respiratorii
Cea mai cunoscută utilizare a acestei plante este ameliorarea simptomelor de tuse și răgușeală. Sub formă de sirop de ridiche neagră, în combinație cu mierea, se administrează deseori într-o serie de patologii cum ar fi răceala comună, virozele respiratorii, bronșita, pneumonia. Siropul de ridiche neagră are proprietăți antivirale și antibacteriene, proprietăți antitusive (ameliorează tusea neproductivă), calmante (calmează gâtul iritat) și expectorante (favorizează eliminarea și reglează secreția de mucus în cazul tusei productive). De asemenea, s-a observat faptul că, prin administrare zilnică de sirop de ridiche neagră, scade și riscul de infecții respiratorii ulterioare.
Mierea, folosită de obicei în siropul de ridiche neagră, are proprietăți calmante și ameliorează, de cele mai multe ori, iritația gâtului. Deși are numeroase beneficii asociate, ridichea neagră se utilizează cel mai mult în sezonul rece, ca urmare a disponibilității sezoniere. De obicei, multe persoane își fac stocuri de sirop în această perioadă, folosindu-le de-a lungul anului atunci când este necesar. Siropul se păstrează foarte bine la temperaturi ambientale, însă în locuri umbrite, ferite de razele soarelui. Efectele benefice în ameliorarea tusei se pot datora compușilor care se găsesc în ridiche neagră, în special cei polifenolii și flavonoidele, cu numeroase proprietăți.
Profil miconutrițional complex, care susține imunitatea organismului
În rădăcina de ridiche neagră, dar și în părțile aeriene, se găsesc importante cantități de vitamine (C, A, E, B) și microelemente (cupru, fier, magneziu, potasiu, seleniu, zinc). Acestea joacă mai multe roluri în organism, printre care și susținerea răspunsului imunitar. Deseori, deficitul unei anumite vitamine se asociază unui răspuns imunitar alterat, mai puțin eficient, așadar cu un risc mai mare de boală și exacerbarea simptomelor. Nu este neobișnuit ca gripa și răceala să prezinte și stări febrile, printre altele. În timpul perioadei de febră, consumul energetic crește, iar multe dintre mineralele din plantă sunt cofactori enzimatici pentru enzimele căilor metabolice.
Efectul hepatoprotector al extractului de ridiche neagră
Compușii bioactivi din planta de ridiche neagră, cum ar fi indol-3-carbinolul, 3-etoxi-metiltio-metil-2-pirolidintiona și 3-metiltio-metilen-2-pirolidintiona se pare că joacă un potențial rol în protecția hepatică. De exemplu, la modelele animale cu steatoză hepatică hrănite zilnic și cu o anumită cantitate de ridiche neagră s-a observat reducerea severității bolii. Extractele pot ajuta și la atenuarea leziunilor hepatice existente, inhibarea acumulării hepatice de lipide (ca urmare a stresului oxidativ), scăderea LDL-colesterolului și îmbunătățirea generală a profilului lipidic. Sucul de ridiche neagră este bogat în compuși sulfurați hepatoprotectori, fenoli și terpenoizi.
Investigațiile histopatologice și analizele biochimice efectuate ulterior administrării de ridiche neagră modelelor animale, arată că extractul manifestă proprietăți hepatoprotectoare puternice. De exemplu, se observă o reducere a fragilității membranare, așadar a leziunilor asociate, care ar fi dus la creșterea nivelului de TGO și TGP (biomarkeri pentru leziune hepatică). La modele cărora li s-au indus leziuni hepatice prin tratare cu CCl4 (tetraclorură de carbon), dar cărora le-a fost administrată ridiche neagră, au fost observate niveluri mai mici de TGO și TGP, decât la modelele animale cărora nu li s-a administrat ridiche neagră.
În medicina tradițională românească, această plantă se consumă de obicei sub formă de sirop. Iată cum puteţi prepara siropul de ridiche neagră. Se spală bine ridichea neagră, iar apoi se scobește în interior, eliminând o parte din conținut (care poate fi consumat), dar trebuie păstrată partea superioară (sub forma unui căpăcel). Se adaugă miere polifloră sau miere de tei până zona scobită se umple complet. Apoi, se acoperă și se lasă la macerat timp de 24 de ore. Ulterior, mierea se trece într-un alt recipient. În urma acestui proces, mierea va fi absorbit mare parte din compușii fitochimici din ridiche, obținându-se siropul.
Cum se administrează siropul de ridiche neagră?
Pe lângă sirop, există și posibilitatea de a tăia o ridiche neagră în cubulețe, iar apoi de a acoperi cubulețele cu miere. Ulterior, se lasă să se macereze timp de 24 de ore, la temperatura camerei și într-un loc ușor întunecat, amestecându-se periodic. La final, mierea se pune într-o sticlă, iar bucățile de ridiche neagră pot fi consumate ca atare. Siropul de ridiche neagră poate fi oricând administrat, în special pe fondul tusei persistente, neproductive, sau când încărcătura mucoasă de la nivelul gâtului este prea mare: 4-6 lingurițe de sirop de ridiche neagră pe zi, la copii și la adulți. Datorită beneficiilor extinse, siropul de ridiche neagră poate fi consumat în orice zi.
