Frunzele pomilor fructiferi prezinta calitati fitoterapeutice. De exemplu infuzia concentrata obtinuta din frunzele de alun uscate, doua lingurite la o cana cu apa, administrata sub forma de comprese sau cataplasme are calitati terapeutice in tulburarile de circulatie la nivelul picioarelor.
Frunzele de cires si visin, din care se prepara un decoct prin fierbere timp de 15 minute, au calitati diuretice datorita ionului si potasiului, fapt deosebit de important in afectiunile cardiace. Ele sunt astingente datorita taninurilor, proprietate care le face utile in tratarea diareei.
Frunzele de dud, din care se obtine o infuzie cu o lingura de planta la o cana cu apa, se folosesc pentru calitatile lor hipoglicemiante si astringente, ca tratament adjuvant al unor forme de diabet, precum si al gastritelor si diareei.
Frunzele de dud au un caracter alcalin, infuzia lor producand o neutralizare a hiperaciditatii in cazurile de ulcer gastroduodenal si in gastrita hiperacida. Se beau zilnic, pe stomacul gol, doua cani de infuzie calduta. Frunzele de dud au calitati laxative, antiscorbutice, depurative si tonice, fiind indicate in astenii, constipatie, afectiuni pulmonare si in diateza hemoragica. In cazurile de diabet, frunzele de dud se asociaza cu teci de fasole, frunze de nuc si fructe de afine, toate uscate, iar in cazurile de ulcer cu iarba de coada calului, teci de fasole, patlagina si sunatoare, de asemenea uscate.
Frunzele de gutui sub forma de infuzie, una sau doua lingurite la o cana cu apa, calmeaza tusea, chiar si in cazurile de tuse convulsiva si sunt antidiareice datorita taninului pe care il contin. Se mai folosesc in tratamentul afectiunilor hepatice si in insuficienta cardiaca. Infuzia de gutui este placut parfumata, motiv pentru care frunzele se folosesc si la prepararea ceaiurilor alimentare.
Frunzele de nuc, de asemenea o planta consacrata in fitoterapie, dau o infuzie colorata in verde inchis, din cauza cantitatii si varietatii mari de taninuri pe care le contin si nu iodului asa cum s-ar crede. Acelasi lucru se produce cu cojile de nuci verzi. Fructele de nuc nu contin iod. Frunzele de nuc au o compozitie bogata in care intra un ulei volatil, tanin complex, acizi organici specifici, vitamina C si substante minerale din care trebuie mentionate sarurile de cupru si zinc, fiind produsul vegetal cel mai bogat in saruri de cupru si zinc. Mai contine vitaminele A, B si P. Frunza de nuc are proprietati tonifiante, astringente, hipoglicemiante, antiscrofuloase, depurative si vermifuge. Infuzia de frunze de nuc ( o lingurita la o cana cu apa) este indicata in afectiunile urinare si intestinale pentru calitatile ei antiseptice si astringente, in enterite si diaree. Infuziile dublu concentrate din frunza de nuc (doua lingurite la o cana) se pot aplica local sub forma de comprese si cataplasme in tratamentul unor eczeme, ulceratii, furunculoza sau in scop cosmetic, ca astringent, in cazul tenurilor grase.
Frunzele de par contin tanin si arbutozid, substante care le confera calitati dezinfectante, astingente, diuretice, antiinflamatoare, sedative si contribuie la dizolvarea calculilor renali. Infuzia se foloseste in inflamatiile prostatei, in cistite si litiaza renala. Din cauza compozitei lor, frunzele de par se aseamana cu merisorul, adica sunt dezinfectante renale, antiinflamatoare si astringente.
Frunzele de piersic sub forma de infuzie concentrata sunt folosite in medicina traditionala in amestec cu coaja de gorun pentru obtinerea bailor cu care se trateaza reumatismul la maini si la picioare.
Frunzele de prun au calitati diuretice, febrifuge, laxative si vermifuge, in cazul oxiurilor si al limbricilor. Se bea de 2-3 ori pe zi cate o cana de decoct (o lingura de frunze la o cana).
Farmacist primar Mircea Teodosiu
