Retractia gingivala este caracterizata prin pierderea de tesut gingival sau retractia marginii gingivale fata de nivelul de insertie normala. Desi retractia gingivala poate aparea fiziologic, odata cu inaintarea in varsta, multe persoane sunt afectate mai timpuriu decat in mod normal.
De regula, procesul de retractie gingivala este gradual si se manifesta in timp. Se poate insoti sau nu de diminuarea cantitatii de tesut osos alveolar.
Trei din patru adulti sufera de un anumit grad de retractie gingivala, dar in majoritatea cazurilor, nu provoaca durere si nu este luata in considerare.
Din ce cauza apare?
Tulburarea este adesea cauzata de efectele periajului agresiv sau de igiena orala precara, ceea ce duce la acumularea placii bacteriene si a tartrului pe suprafata dintilor, provocand detasarea gingiei. Insa, retractia gingiei poate avea drept cauza si afectiunile parodontale.
Factori declansatori
Exista diversi factori care duc la aparitia retractiei gingivale, reprezentati de:
• Predispozitia congenitala;
• Cauzele iatrogene: obturatii, lucrari protetice cu actiune traumatica directa asupra gingiei;
• Unele interventii chirurgicale (de exemplu, gingivectomia);
• Obiceiurile vicioase, precum apasarea gingiei cu un obiect dur (capat de creion, unghie etc.);
• Traumatismele directe;
• Ata dentara folosita brutal asupra gingiei;
• Trauma ocluzala si/sau bruxismul pot favoriza instalarea inflamatiei gingivale, urmate de fenomene distructive cu evolutie lenta la nivelul granitei dintre smalt si ciment si retractia gingivala;
• Factorii anatomici: tulburarile de eruptie, forma individuala a dintilor, malpozitii dentare, insertii musculare aberante etc.;
• Impactul alimentar cu actiune directa.
Semne si simptome
Retractia gingivala poate cauza aparitia urmatoarelor manifestari clinice:
• Gingiile devin rosii, inflamate sau sensibile si se constata sangerare gingivala la periere;
• Gingie departata de dinte sau mobilizarea, chiar caderea dintilor;
• Halitoza (respiratie urat mirositoare cronica), dureri dentare, afectarea ocluziei (muscaturii);
• Expunerea radacinilor dentare;
• Sensibilitate la contactul cu instrumente metalice sau in cursul masticatiei, la alimente fierbinti sau, mai ales, reci, la aer rece;
• Aspect nefizionomic si suferinte subiective si obiective care deriva din acestea: limitarea deschiderii gurii, ras controlat, fortat, depresie nervoasa, anxietate in public si in relatiile cu cei din jur.
Care este tratamentul?
Exista mai multe optiuni de chirurgie parodontala: repozitionarea gingiei adiacente si grefa de tesut conjunctiv autolog, recoltat de obicei din palat.
• Pacientilor cu dinti si gingii sanatoase le este recomandata repozitionarea gingiei, in care aceasta poate fi adusa in pozitia normala si reinserata prin manopere chirurgicale.
• Pentru persoanele cu retractii gingivale severe, transplantul unei grefe de tesut din alta portiune a cavitatii bucale poate fi singura optiune de tratament. Este posibila plasarea unor grefe tisulare pentru a acoperi portiunea expusa a suprafetei radiculare si pentru a da rezistenta tesutului gingival fragil si retras, prevenind astfel avansarea retractiei.
Sfatul specialistului
In momentul in care un pacient este suspect ca sufera de o afectiune gingivala, in special retractie gingivala, cel mai indicat este sa viziteze medicul stomatolog specialist pentru efectuarea unui control parodontal riguros, inclusiv o sondare parodontala pentru a indentifica pungi parodontale si pierderi osoase. Primul pas este detartrajul dentar pentru indepartarea placii bacteriene si a tartrului, eliminand astfel un factor cauzator al bolii.
Dr. Alex Georgescu,
Medic dentist specialist parodontologie,
Clinica stomatologica DENT ESTET,
www.dentestet.ro
Telefon: 021/222 11 08
