Insuficiența cardiacă reprezintă principala cauza de spitalizare la persoanele peste 65 de ani. La acești pacienți, inima nu își mai poate îndeplini satisfăcător funcția de pompă.
Insuficiența cardiacă este etapa finală de evoluție a multor boli cardiace: boala cardiacă ischemică, infarctul miocardic, tulburările de ritm cardiac, diverse cardiomiopatii (infecțioase, toxice).
Totodată, insuficiența cardiacă este etapa finală de evoluție și a unor boli care au ca efect suprasolicitarea inimii (hipertensiunea arterială, bolile valvulare, tiroidiene, renale, diabetul zaharat).
Principalele simptome de insuficiență cardiacă constau în dispnee (respirație dificilă) progresivă, inițial în timpul unui efort fizic, ulterior dispnee de repaus, tușe seacă, edeme la nivelul picioarelor. Pacienții prezintă creștere în greutate, ca urmare a retenției de apă.
Alte simptome de insuficiență cardiacă: amețelile, oboseala, astenia fizică, palpitațiile, greața, scăderea apetitului. Pot apărea rapid (insuficiența cardiacă acută) sau pe parcursul unei perioade de timp mai lungi (insuficiența cardiacă cronică).
Ecografia cardiacă este una dintre cele mai importante investigații pentru diagnosticul de insuficiență cardiacă, prin care se pot vizualiza cavitățile, valvele și pereții inimii. Totodată, se pot măsura o serie de parametri ai funcției cardiace, cum este fracția de ejecție (normal mai mare de 55-60%).
Cum se stabilește diagnosticul de insuficiență cardiacă?
Diagnosticul de insuficiență cardiacă se stabilește de medic pe baza simptomelor, examenului clinic și investigațiilor de laborator și imagistice. Analizele de sânge sunt necesare pentru a evalua funcția renală și tiroidiană, nivelul de colesterol și prezența anemiei. De asemenea, în sânge se măsoară nivelul unei substanțe numite peptidul natriuretic (BNP), care este crescut la pacienții cu insuficiență cardiacă.
Investigații necesare
Sunt necesare ecografia cardiacă, radiografia toracică, electrocardiograma de repaus sau cu test de efort, iar uneori coronarografia, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară cardiacă.
Radiografia toracică indică dimensiunile inimii, dar și prezența lichidului în jurul plămânilor sau inimii.
Electrocardiograma înregistrează impulsurile electrice de la nivelul inimii prin intermediul unor electrozi plasați pe torace.
Testul de efort este foarte util pentru diagnosticul de boală cardiacă ischemică, întrucât înregistrează electrocardiograma în timp ce bolnavul face un efort fizic (merge pe o bicicletă sau covor rulant).
Coronarografia este o investigație invazivă, prin care se introduce o substanță de contrast în arterele coronare care iriga mușchiul cardiac, pentru a vizualiza fluxul de sânge la nivelul lor.
Tratamentul pentru insuficiență cardiacă: medicamentos sau chirurgical
Principalele clase de medicamente folosite in sunt inhibitorii enzimei de conversie, blocantii receptorilor de angiotensină, betablocantele, digoxinul, diureticele, vasodilatatoarele, blocantele canalelor de calciu.
Intervențiile chirurgicale utilizate în cazul pacienților cu insuficientă cardiacă sunt by-pass, implantarea de cardiostimulatoare, montarea de proteze valvulare, transplantul cardiac.
Pacientul cu insuficientă cardiacă trebuie să evite administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, medicamentelor antiacide care conțin sodiu, picăturile decongestionante nazale. Scopul tratamentului este de a ameliora calitatea vieții pacienților.
Ca măsuri generale de tratament, se recomandă renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți corporale normale, scăderea consumului de sare, controlul tensiunii arteriale, colesterolului și diabetului zaharat, evitarea consumului de alcool, efort fizic în limita toleranței. Tratamentul nu trebuie întrerupt, chiar dacă pacientul se simte mai bine. Această boală este de lungă durată, iar în majoritatea cazurilor nu poate fi vindecată.