Tusea este un simptom comun al multor boli acute şi cronice, fiind şi este cel mai frecvent simptom în afecţiunile respiratorii virale. Există două tipuri de tuse: tuse uscată care apare, de obicei, la începutul infecţiei virale a tractului respirator şi tuse umedă. Aceasta este însoţită de expectorarea mucusului prin care sunt eliminaţi agenţii patogeni din tractul respirator.
Plantele medicinale, utilizate în mod tradiţional ca remediu pentru tuse, conţin numeroşi fitocompuşi care exercită un efect protector şi demulcent (de acoperire – n.n.) asupra mucoasei faringiene sau fluidifică mucusul şi favorizează expectoraţia. Aceşti compuşi sunt reprezentaţi în special de:
- mucilagii;
- răşini;
- saponine;
- uleiuri esenţiale;
- polifenoli.
Mucilagiile se găsesc în plante ca:
- nalba mare (Althaea officinalis);
- nalba de pădure (Malva sylvestris);
- pătlagina (Plantago lanceolata);
- lichenul de piatră (Cetraria islandica).
Datorită proprietăţilor mucoadezive, extractele din aceste plante:
- formează un film protector şi emolient la nivelul mucoasei bucale, faringiene şi laringiene;
- reduc sensibilitatea receptorilor de tuse;
- reduc reflexul de tuse şi inflamaţia;
- susţin regenerarea mucoasei.
Aliaţi din natură contra răguşelii
Extracte, răşini şi saponine
ESCOP, cea mai autorizată sursă de dovezi ştiinţifice privind fitoterapia, are ca indicaţii terapeutice pentru extractele de nalbă mare, nalbă de pădure şi lichen de piatră, tusea uscată, iritativă, inflamaţia mucoasei bucale şi faringiene.
Plantago lanceolata (pătlagina) este utilizată în mod tradiţional pentru tratarea răcelii obişnuite, pentru calmarea şi suprimarea tusei. Are proprietăţi antiinflamatoare, antioxidante, antifungice, imunostimulatoare şi de regenerare a ţesuturilor.
Indicaţiile terapeutice ESCOP pentru extractele de pătlagină sunt: catarul tractului respirator şi inflamaţia uşoară a mucoasei orale şi faringiene.
Alte plante utile în tratarea tusei sunt cele care conţin răşină (Grindelia robusta, smirna, diverse balsamuri şi propolis) precum şi plantele care conţin saponine, ca de exemplu, iedera (Hedera helix) şi ciuboţica cucului (Primula veris).
Tusea persistentă: care sunt cauzele?
Plante bogate în uleiuri esenţiale
Plantele bogate în uleiuri esenţiale, utilizate în mod obişnuit pentru reducerea tusei sunt:
- cimbru (Thymus vulgaris);
- eucalipt (Eucalyptus globulus);
- fenicul (Foeniculum vulgare).
Cimbrul este folosit în mod tradiţional pentru ameliorarea tusei. Are acţiuni antiinflamatorii şi antimicrobiene. O combinaţie de extract de cimbru cu extract de rădăcină de ciuboţica cucului şi de cimbru cu extract de iederă au fost testate în unele studii, la adulţi cu bronşită acută, demonstrând o activitate semnificativ benefică în ameliorarea tusei. Indicaţiile ESCOP pentru cimbru sunt catarul tractului respirator superior şi inferior.
Metode prin care amelioraţi tusea şi respiraţia şuierătoare
Mierea şi tusea
Mierea este o substanţă naturală cu o compoziţie complexă în care carbohidraţii sunt principalii constituenţi, alături de care apar flavonoizi care provin din nectar, polen şi răşini vegetale colectate de albine.
Mierea a fost întotdeauna considerată un remediu tradiţional pentru tuse. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră că aceasta este un demulcent accesibil şi sigur pentru ameliorarea tusei, reducerea duratei şi severităţii tusei asociate cu inflamaţia tractului respirator superior.
Mierea are proprietăţi antiinflamatoare, antioxidante, antibacteriene. Aceasta nu suprimă tusea, ci acţionează protejând orofaringele cu un film care asigură o barieră fizică faţă de agenţi patogeni exogeni şi endogeni. În plus, eficacitatea mierii ar putea fi potenţată de extractele din plante de Grindelia robusta, pătlagină (Plantago lanceolata), muguri de pin (Pini turiones) şi Helichrysum italicum, care exercită efecte protectoare, demulcente, antiinflamatoare şi adjuvante.
