Nou-născuţii au aşa multe papile gustative încât unele pot fi situate chiar şi pe bolta palatină. Odată cu înaintarea în vârstă, numărul acestora scade foarte mult, ajungând ca o persoană adultă să aibă aproximativ 10.000 de receptori ai gustului la nivelul cavitaţii bucale. Până în jurul vârstei de 60 de ani, numărul acestor receptori se reduce la jumătate.
Cele mai recente studii arată că receptorii pentru gust amar se află însă localizaţi la nivelul inimii, pentru a putea ajuta organismul să recunoască eventualele infecţii. Inima, precum şi plămânii sau alte organe interne, au inclusiv capacitatea de a „mirosi” băuturi şi alimente.
Descoperirea a fost anunţată la New Orleans, într-o conferinţă a Societăţii Americane de Chimie. Senzaţiile pe care ni le provoacă băutura sau mâncarea sunt percepute de receptori, fiind mai apoi procesate de către creier. Odată ce alimentul trece de „bariera” pe care o constitue nasul (care analizează alimentele exclusiv pe baza mirosului) şi este înghiţit, sunt alţi receptori care preiau informaţia, trimiţând-o ulterior către creier.
