Ansamblu de tulburari legate de o proasta adaptare a organismului la rarefierea oxigenului la altitudine.
Simptome si semne – Tulburarile survin in general in primele patru zile care urmeaza sosirii la munte. Simptomele cele mai frecvente sunt durerile de cap asociate cu vertij, zumzait in urechi, insomnii, greturi, varsaturi, balonari abdominale si pierdere a poftei de mancare. Aceste manifestari sunt adesea benigne.
Tratament -Repausul atenueaza tulburarile, care dispar la capatul a catorva zile de adaptare. Daca ele persista, coborarea la o altitudine inferioara permite disparitia lor. In caz de edem cerebral sau pulmonar, se impune revenirea de urgenta in vale, cu spitalizare, precedata – daca este posibil- de administrarea de oxigen.
Prevenire -Adaptarea la altitudine, favorizata de o buna conditie fizica prealabila, trebuie sa fie treptata: dupa o ascensiune de 600-900 metri, este recomandata o pauza de o zi. Copiii sub varsta de 4 luni nu trebuie sa fie dusi la altitudini mai mari de 1000 metri. Intre 4 luni si 2 ani, este preferabil sa nu se depaseasca altitudinea de 1800 metri.
Sinonim: rau de altitudine.
