Act constand in introducerea unui ac sau in practicarea unei deschideri mici intr-un tesut, un organ, o cavitate naturala sau patologica pentru a extrage un gaz, un lichid sau pentru a preleva un esantion. Cu ocazia unei punctii, se mai poate realiza si injectarea unui produs.
Tehnica – O punctie se practica cu un ac sau cu un trocar (canula taietoare sau de strapungere). Locul de intrare, pe piele, a instrumentului care serveste la punctionare trebuie sa fie precizat cu exactitate, in urma unui examen clinic facut pacientului si eventual a unei radiografii. Pielea este dezinfectata si, in general, anesteziata.
Esantionul prelevat prin punctie este analizat, examinat histologic (biopsie) sau pus in cultura in laborator in scop diagnostic.
Punctiile exploratorii permit stabilirea sau confirmarea unui diagnostic. Punctiile evacuatorii pot fi urmate de injectarea de produse medicamentoase destinate de exemplu, calmarii durerilor.
