Psoriazisul este cea mai răspândită boală inflamatorie mediată imun care afectează pielea. Cea mai frecventă formă de psoriazis este psoriazisul în plăci, numit și psoriazis vulgar. Ca urmare a inflamației cronice, este afectată rata de reînnoire celulară a keratinocitelor, celulele localizate în stratul superficial al pielii. În mod normal, aceste celule se reînnoiesc în totalitate de-a lungul a aproximativ 30 de zile. La persoanele cu psoriazis vulgar, reînnoirea este completă la 3-4 zile și, ca urmare a înmulțirii exagerate, pielea se îngroașă și capătă aspectul tipic. Așadar, pe piele apar plăci eritematoase cu scuame alb-sidefii, delimitate de restul pielii, uzual asimptomatice.
Persoanele cu psoriazis vulgar prezintă plăci și placarde eritematoase localizate în general atât la nivelul scalpului, cât și pe suprafețele extensoare (genunchi, cot, regiunea lombosacrală) sau la nivelul trunchiului. De asemenea, leziunile pot apărea și la nivelul ochilor (unilateral, și mai ales la persoanele de sex feminin). Există mai multe tipuri de psoriazis, însă forma în plăci este cea mai frecvent întâlnită în rândul populației generale. Nu există tratament pentru psoriazis și, drept urmare, managementul se axează în principal pe a ține afecțiunea sub control. Chiar dacă tratamentul pentru psoriazis vulgar ameliorează simptomele, recidivele sunt foarte frecvente.
Psoriazis vulgar – cauze și factori de risc
Nu se cunosc cauzele psoriazisului vulgar, dar dermatoza inflamatorie cronică este considerată a fi o afecțiune autoimună mediată de limfocitele T. Agregarea familială a bolii – faptul că mai mulți membri ai familiei suferă de psoriazis vulgar – sugerează faptul că există o predispoziție genetică a acestei afecțiuni. Leziunile (mecanice, chimice, apărute în urma radiațiilor) pot duce la apariția ulterioară a plăcilor eritematoase tipice psoriazisului vulgar. Anumite medicamente, cum ar fi clorochina, litiul, steroizii, β-blocantele și antiinflamatoarele pot agrava simptomele, motiv pentru care se recomandă evitarea acestora. Alți factori de risc asociați sunt următorii:
- infecțiile (Pytirosporum ovale, HIV, Streptococcus pyogenes, virusul hepatitei C și diferite specii de fungi, cum ar fi Candida albicans);
- consumul de alcool;
- fumatul;
- stresul;
- hipocalcemia;
- expunerea la radiațiile ultraviolete (deși, la unele persoane cu psoriazis vulgar s-a observat că expunerea la soare – helioterapia – poate avea potențial terapeutic);
- persoanele cu psoriazis vulgar tind să aibă comorbidități, cum ar fi hipertensiunea arterială, tulburări gastrointestinale, steatoză hepatică, diabet zaharat, boli renale și afecțiuni de ordin psihiatric (anxietate, depresie, sindromul de stres posttraumatic);
- în general, persoanele cu psoriazis vulgar prezintă o ameliorare a afecțiunii pe timp de vară, însă o exacerbare a acesteia pe timp de iarnă;
- dușurile fierbinți și lungi tind să agraveze leziunile la persoanele cu psoriazis vulgar;
- afecțiunea urmează un debut bimodal – vârsta medie de debut pentru prima prezentare este între 15-20 de ani, cu un al doilea vârf „de atac” în jurul vârstei de 55-60 de ani. Leziunile, care pot fi cauzate prin zgâriere (mai ales la copii), pot duce la psoriazis vulgar, mai ales la nivelul feței (inducerea de noi leziuni după traumatisme se numește „fenomenul Köbner”).
Mecanismul fiziopatologic care duce la apariția psoriazisului implică migrarea celulelor T (care au rol în imunitate) activate la nivelul pielii și stimularea proliferării keratinocitelor. Acestea se vor înmulți mult mai rapid, ceea ce duce la formarea plăcilor groase, eritematoase. Celulele, de asemenea, nu mai reușesc să secrete lipide, ceea ce are drept rezultat pielea descuamată, uscată, cu aspect solzos, caracteristică tipică a persoanelor cu psoriazis vulgar. Cu toate că eventualele cauze pentru psoriazis nu sunt pe deplin cunoscute, este documentat faptul că anumite situații, cum ar fi stresul și consumul de alcool sau anumite medicamente, duc la exacerbarea afecțiunii.
Psoriazis vulgar – simptome și manifestări clinice
Persoanele cu psoriazis vulgar prezintă leziuni sub formă de plăci eritematoase, cu scuame ușor colorate în alb-argintiu, delimitate de restul pielii sănătoase. Acestea tind să apară în special la nivelul coatelor, genunchilor, pe spate și scalp. Dacă solzii de pe suprafața leziunilor sunt rupți, de obicei apar pete de sânge punctiforme (semnul Auspitz). Acesta este un semn clinic deosebit de important pentru diagnosticul de psoriazis vulgar. În general nu sunt prezente alte simptome, dar unele persoane acuză și senzația de mâncărime a leziunilor (mai ales a celor care se găsesc la nivelul scalpului). Din cauza uscăciunii și fisurării, poate apărea și senzația de arsură, durere.
Aproximativ 15% dintre persoanele cu psoriazis vulgar vor prezenta și afectarea articulațiilor, în special a celor mici, cum ar fi articulația degetelor. Astfel, se poate ajunge la dactilită (degete în formă de cârnați) și deformări articulare. La aproximativ 10% dintre persoane există și semne oculare ale bolii, psoriazisul afectând pleoapa, conjunctiva și corneea. Astfel, s-ar putea ajunge la trichiazis, ectropion, blefarită, conjunctivită și uscăciune a corneei. În cazuri mai rare, poate fi observată uveita anterioară. Tratamentul pentru psoriazis vulgar se axează și asupra reducerii riscului ca dermatoza să progreseze spre implicarea ulterioară a articulațiilor și ochilor.
Psoriazis vulgar – management și îngrijire corectă
Cel mai bun tratament pentru psoriazis este cel recomandat de către medicul dermatolog, după consultul de specialitate. Chiar dacă nu există tratament curativ pentru psoriazis vulgar, au fost standardizate anumite protocoale terapeutice care ameliorează simptomele și reduc foarte mult riscul de complicații asociate.
Tratamente topice
- corticosteroizi;
- agenți keratolitici;
- derivați de vitamina D (calcipotriol);
- retinoizi topici;
- inhibitori de calcineurină (pimecrolimus, tracrolimus);
- gudroane.
Fototerapie
- terapie cu UVB (spectru larg sau spectru îngust);
- terapie PUVA (psoralen și UVA);
- terapie cu laser excimer.
Tratament sistemic
- medicamente cu administrare orală: metotrexat, ciclosporină, acitretină, derivați ai acidului fumaric, inhibitori de fosfodiesterază și monofosfat-dehidrogenază, tacrolimus și altele;
- terapie biologică, cu agenți terapeutici injectabili care țintesc proteinele specifice implicate în inflamație, cum ar fi inhibitorii TNF-α (Etanercept, Infliximab) și inhibitorii IL-17 (cum ar fi Secukinumab);
- tratamente noi și terapii combinate: inhibitori de fosfodiesterază-4 (Apremilast), inhibitori JAK (janus-kinază).
Persoanele cu psoriazis vulgar ar trebui să își îngrijează corespunzător pielea, deoarece aceasta este deosebit de sensibilă. Îngrijirea corectă poate ajuta la ameliorarea simptomelor de psoriazis vulgar și, de asemenea, la prevenirea eventualelor complicații:
- hidratarea pielii: folosirea emolientelor și cremelor hidratante pentru a preveni uscăciunea excesivă a pielii (cremele pe bază de uree, acid lactic, acid salicilic);
- băile cu fulgi de ovăz;
- îngrijirea scalpului folosind șampoane care conțin gudron, ketoconazol, acid salicilic;
- gestionarea stresului este esențială pentru persoanele cu psoriazis vulgar, fiind cunoscut și faptul că stresul cronic duce la exacerbarea afecțiunii. Se recomandă adoptarea unor tehnici de relaxare, cum ar fi yoga, meditație, sport sau chiar terapie de specialitate;
- evitarea factorilor care declanșează episoadele de psoriazis vulgar: fumatul, alcoolul, însă și diferite medicamente (cum ar fi β-blocantele, antiinflamatoarele, anumite antibiotice);
- adoptarea unui regim alimentar bogat în fructe, legume și acizi grași omega-3, limitând cât mai mult posibil consumul de zahăr, carbohidrați rafinați, grăsimi saturate și de tip trans;
- practicarea regulată de activitate fizică;
- contraindicațiile psoriazisului vulgar sunt reprezentate de expunerea la orice factor de risc care ar putea duce la exacerbarea bolii și progresia ulterioară a acesteia, cu implicare fie la nivel articular, fie la nivel ocular.
Tratamentul pentru psoriazis vulgar, precum și modalitățile de îngrijire, ar trebui indicate doar de către medicul specialist în urma elaborării diagnosticului diferențial al afecțiunii.
foto: shutterstock.com
