Proteina C reactivă (CRP) este o proteină plasmatică, care prin electroforeză migrează în zona β-globulinelor, alături de transferină, factorii complementului C3 și lipoproteinele cu densitate mică. Aceasta este sintetizată de ficat și adipocite, iar proteina C reactivă mare se întâlnește în special în afecțiuni care prezintă etiologie inflamatorie. În mod normal, în sânge există niveluri scăzută de proteină C reactivă. Atunci când în organism există un proces inflamator, ficatul își va stimula biosinteza, ceea ce duce la proteină C reactivă mare. În prezența calciului, proteina C reactivă se leagă de polizaharide din structura microorganismelor, declanșând reacția imună.
Denumirea proteinei C este dată de capacitatea sa de a precipita polizaharidul C din structura pneumococilor, situație observată de Tillet și Francis în anul 1930, în timp ce făceau cercetări asupra serurilor pacienților aflați în faza acută a infecției cu Pneumococcus. Inflamația nu este decât modul în care organismul asigură protecția țesuturilor, ajutându-le să le vindece în urma anumitor leziuni, infecții sau diferite boli. Aceasta poate fi acută (bruscă) sau temporară. Testul pentru măsurarea nivelului de proteină C reactivă se dovedește a fi esențial pentru a identifica în timp util un proces inflamator din organism, în vederea determinării agentului etiologic.
Proteina C reactivă – ce este?
Proteina C reactivă este implicată în modificările sistemice care au loc în timpul fazei acute a unui proces inflamator. Așadar, este o proteină de fază acută. Concentrația CRP crește după 6-7 ore de la o agresiune, atinge un maximum în 48 de ore, iar după aproximativ 3 zile revine la normal. De asemenea, concentrația serică a proteinei C reactive este influențată de rata cu care se produce la nivelul ficatului. Cu excepția insuficienței hepatocelulare, nu există și alți factori care pot să interfere cu producția normală a proteinei C reactive. Proteina C reactivă mare apare atunci când în organism sunt inflamații acute ori la debutul unor boli ce în timp se vor croniciza.
Proteina C reactivă – funcții și valori normale
Se consideră că funcția CRP este în strânsă legătură cu sistemul imunitar înnăscut. Similar cu imunoglobulina G, aceasta activează complementul, se leagă de receptorii anticorpilor, iar apoi permit identificarea agenților patogeni. Interacțiunea dintre proteina C reactivă și receptorii Fc (de pe anticorpi) duce la generarea de citokine proinflamatorii, ceea ce stimulează la rândul său răspunsul inflamator. Spre deosebire de IgG, care recunoaște în mod specific epitopi antigenici distincți, CRP recunoaște molecule alterate proprii și străine. Prin urmare, se crede că proteina C reactivă asigură apărarea organismului și activează sistemul imunitar umoral și adaptativ.
Valoarea normală a proteinei C reactive se situează în intervalul de 2 µg/mL – 10 µg/mL. Acest interval deosebit de larg al concentrației plasmatice normale se datorează agresiunilor, implicit infecțiilor nesemnificative din punct de vedere clinic, prezente la indivizii sănătoși. Proteina C reactivă mare se înregistrează în cazul unor patologii în special de natură inflamatorie.
Proteina C reactivă mare – cauze
Există numeroase situații în care rezultatele testului paraclinic pot indica o proteină C reactivă mare. Creșteri mari se pot înregistra în:
- inflamațiile din afecțiunile în care apar distrugeri tisulare;
- afecțiuni reumatismale, când se înregistrează valori de peste trei mii de ori mai mari: artrită anchilozantă, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă;
- afecțiuni digestive, cu valori de peste trei mi ide ori mai mari: boala Crohn;
- colita ulcerativă;
- infecții bacteriene severe (meningite bacteriene, artrite spetice, pneumonii bacteriene);
- pancreatită acută;
- tumori metastatice;
- vasculită;
- lupusul eritematos sistemic;
- boli pulmonare (astmul);
- traumatisme (chirurgie, arsuri)
- creșteri fiziologice se înregistrează în ultimul trimestru al sarcinii;
- se mai determină proteină C reactivă mare și în cazul administrării contraceptivelor orale.
Studiile recente indică faptul că nivelurile CRP plasmatice ar putea fi utilizate și drept marker al inflamației locale și al infecțiilor precum apendicita acută. Post-operator, proteina C reactivă mare poate prezice existența unor complicații septice, chiar înainte de manifestările clinice ale acestora. Cercetări recente arată faptul că proteina C reactivă mare, deși încă în interval normal, ar putea fi un factor predictiv pentru dezvoltarea afecțiunilor cardiovasculare la persoanele care aparent sunt sănătoase. Proteina C reactivă poate fi un factor prognostic al severității maladiilor cardiovasculare, precum și un indicator al acestora.
Pe fondul concentrațiilor plasmatice joase, creșterea acestora ar putea mări riscul asociat astfel cu dezvoltarea maladiilor cardiovasculare la indivizii sănătoși:
- concentrația CRP mai mică de 1-2 μg/mL – risc scăzut;
- concentrația CRP egală cu 3 μg/mL – risc moderat;
- concentrația CRP mai mare de 3 μg/mL – risc crescut (în acest caz, dozarea CRP ar trebui completată cu efectuarea bilanțului lipidic).
La 90% dintre pacienții cu angină pectorală instabilă, valori de peste 3 μg/mL prezic un infarct miocardic acut peste cel puțin trei luni. O proteină C reactivă mare, peste 10 μg/mL, ar putea traduce un proces inflamator activ, necesitând refacerea dozajului după 2-3 săptămâni. Studiile epidemiologice și de laborator au demonstrat o corelație între concentrațiile serice ale proteinei C reactive și anumite caracteristici ale afecțiunilor cardiovasculare, cum ar fi:
- dimensiunea infarctului de miocard acut;
- riscul ulterior de a dezvolta afecțiuni coronare acute.
De exemplu, pacienții cu proteină C reactivă mare, peste 3,6 μg/mL (considerat, în mod uzual, în intervalul normal), prezintă un risc de 2 ori mai mare de a dezvolta infarct de miocard și stop cardiac. Niveluri crescute ale proteinei C reactive au fost înregistrate și la pacienții cu angină instabilă, spre deosebire de cei cu angină stabilă.
Proteina C reactivă mare – simptome
Este necesară efectuarea unui test pentru proteina C reactivă atunci când pacientul acuză acele simptome sugestive de cele mai multe ori prezenței unei infecții:
- febră sau frisoane;
- tahicardie (creștere ritmului cardiac);
- creșterea frecvenței respiratorii (tahipnee);
- grețuri, vărsături;
- lipsa poftei de mâncare, astenie și slăbiciune musculară;
- amețeli și dureri de cap.
Rezultatele testului pentru proteina C reactivă sunt relevante în contextul evaluării existenței și recurenței unui proces inflamator în organism, pentru a se monitoriza eficiența unui tratament, pentru a se cunoaște riscul de a dezvolta o afecțiune cardiovasculară sau infarct de miocard. De cele mai multe ori, medicul specialist corelează rezultatele testului cu alte investigații de natură paraclinică, atât în vederea stabilirii unui diagnostic, cât și a prognosticului pentru o afecțiune. Proteina C reactivă mare indică existența unui proces inflamator acut în organism.
Proteina C reactivă – test și interpretarea rezultatelor
Nivelurile proteinei C reactive se înregistrează printr-un test de laborator care necesită o probă de sânge. În funcție de rezultatele obținute, valorile se interpretează după cum urmează:
- concentrații mai mici de 0,3 μg/mL: normale;
- concentrații între 0,3 μg/mL – 1,0 μg/mL: normale sau ușor crescute (obezitate, sarcină sau depresie, diabet, gingivită, răceli comune, parodontită, sedentarism, fumat);
- concentrații între 1, 0 μg/mL – 10, μg/mL: creșteri moderate (inflamații sistemice, bronșită, pancreatită, boli autoimune, tumori maligne, infarct de miocard);
- concentrații mai mari de 10 μg/mL: creșteri marcante (infecții bacteriene acute, infecții de natură virală, vasculită sistemică, traumatisme majoră);
- concentrații mai mari de 50 μg/mL: creșteri severe (infecții bacteriene acute, în special).
Proteina C reactivă este un marker al inflamațiilor, testul pentru aceasta recomandându-se mai ales în cazul în care se suspectează o afecțiune cu etiologie inflamatorie. De asemenea, pentru a se confirma eficiența unui tratament, medicul specialist poate recomanda efectuarea testului pentru proteina C reactivă, în vederea determinării nivelurilor avute. Dacă se înregistrează un nivel scăzut, se poate concluziona faptul că procesul inflamator este ținut sub control, însă pot fi necesare investigații suplimentare, sub stricta recomandare a medicului specialist.
