Propolis – un produs apicol pregătit de albine ca mijloc de apărare împotriva microbilor, a mucegaiurilor, pentru mumificarea într-un înveliș a intrușilor stupului care sunt omorâți de albine (alte insecte sau șoareci), proces ce nu permite putrezirea lor.
Propolis, alte utilizări: căptuşirea pereților stupului cu un strat sticlos, etanș, care nu împiedică formarea curenților. Propolisul are acțiune antimicotică, bactericidă și bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.
Propolisul este un produs de digestie al albinelor și este cules de pe mugurii de plop și de arin, de pe frunzele, mugurii și scoarța coniferelor și a plopilor, a salicaceelor (salcii) și a prunilor. Producerea propolisului este concomitentă cu cea a mierii și se realizează de către albine specializate. Recoltarea și prelucrarea propolisului se face în zilele călduroase, când temperatura este mai mare de 20°C, moment în care acesta devine plastic. Produsele rășinoase recoltate de albine de pe speciile mai înainte enumerate sunt amestecate de albine cu secreții salivare și ceară. Propolisul se prezintă sub formă solidă, cu aspect de rășină și o culoare care variază între verde, maro și negru.
Propolis, compoziție chimică
Propolisul reprezintă un amestec de substanțe, cum sunt: derivații flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv și Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici, acizi, în funcție de compoziția și specia vegetală de pe care s-a cules propolisul. El conține în medie 55% rășini și balsamuri, 30% ceruri și 10% uleuri eterice, proporții care sunt asemănătoare pentru orice fel de propolis.
Componenţii lui îi conferă propolisului calităţi medicinale cum sunt: derivaţii flavonici (flavonoidele), foarte răspândite în mediul vegetal care au foarte multe calităţi terapeutice, de la acţiunea asupra capilarelor, asupra permeabilităţii şi fragilităţii vaselor de sânge (le conservă integritatea), cu efect vasodilatator şi hipotensiv. De asemenea, flavonoidele au acţiune benefică asupra aparatului digestiv (fluidifică bila, antimicrobian digestiv în enterite şi colite), asupra sistemului endocrin (tiroida, pancreas, suprarenale), au efect antimicrobian, antiparazitar şi antivirotic; toate acestea sunt urmare a structurii lor sub forma unor molecule chimice complexe, care în organism se desfac în derivaţi activ terapeutic. În propolis se găseste şi acidul ferulic, cu acţiune antibacteriană (bactericidă şi bacteriostatică) şi aglutinantă (calităţi utile în tratarea rănilor greu vindecabile).
Propolis, acțiune terapeutică
Este determinată de natura substanțelor care-l compun și este antibacteriană, antibiotică, cicatrizantă, imunologică și antispastică. Propolisul este activ în infecțiile cu stafilococi și cobacili; prin aceasta el contribuie la vindecarea rănilor, a plăgilor, a afecțiunilor căilor respiratorii, ale aparatului digestiv, ale ochilor, ale prostatei și face să crească sensibilitatea microbilor față de antibiotice. Pentru acțiunea sa antivirală propolisul este de asemenea indicat în hepatite, zona Zoster și herpes. Propolisul nu are acțiune toxică asupra organismului, dar, foarte rar, poate produce reacții alergice; din această cauză înainte de administrare el trebuie testat.
Boli tratate de propolis
Dacă este să facem o listă cu principalele sale utilizări în terapeutică, trebuie să menționăm că propolisul este folosit în tratamentul levurilor (ciupercilor), cum ar fi candidozele, care produc stomatite și afte. În acest caz, propolisul se aplică sub formă de soluție glicerinată în badijonări. La fel, propolisul se folosește în tratamentul local al arsurilor ca antibacterian, dezodorizant, anestezic și stimulator al procesului regenerativ; se aplică sub formă de spray; în acest caz se formează la suprafața rănilor sau a escarelor un strat protector, care protejează plaga și permite începerea procesului de vindecare din profunzimea ei.
La fel, propolisul se folosește în tratarea paradontopatiilor, având acțiune antiinflamatoare (în gingivite și parodontite marginale). Afecțiunea se tratează la începutul ei pentru a nu se agrava. Propolisul combinat cu păstura se recomandă în infecțiile gripale, ca protector. Acțiunea propolisului se explică prin faptul că el nu dă fenomenul de rezistență al microbilor prin acomodarea acestora cu acțiunea propolisului. Propolisul are acțiune antiinflamatoare în contuzii și anestezică în prurit. Propolisul face să crească activitatea antibioticelor prin creșterea sensibilității acestora. Administrat sub formă de supozitoare, propolisul este eficace în inflamația prostatei.
Am arătat mai înainte că în propolis se găsesc substanțe flavonoide, ale căror efecte medicale sunt următoarele:
Prevenirea fenomenelor de ateroscleroză cerebrală precum și a accidentelor cerebrale, – efect benefic în varice, edeme, arsuri, – fenomenele de tulburare ale circulației membrelor inferioare, – scad tensiunea arterială, – sunt benefice în purpură, echimoze, – contribuie la scăderea colesterolului.
Propolis, forme farmaceutice
Întrucât propolisul este prelucrat în numeroase forme medicamentoase (medicamente), în funcție de natura aplicației, vom enumera câteva dintre ele:
Spray-ul și pulberea de propolis, folosite în tratamentul escarelor și arsurilor, formează un strat protector superficial ce permite vindecarea și previne suprainfecțiile. Tot în afecțiunile dermice, sub formă de spray sau de tinctură 60%, propolisul este eficace în afecțiunile pielii (eczemele, hidrosadenită, furunculoză, rănile infectate, contuzii, stafilococii locale, echimoze, bătături etc.), el acționând ca antiinflamator, ca favorizant al acțiunii antibioticelor, ca anestezic local, devenind un antibiotic de natură vegetală.
Propolisul tablete, care se sug, are calități de antiseptic bucal și este indicat în stomatite micotice, afte, herpes labial, zona Zoster, alergii și prurit.
Sub formă de apilarnilprop drajeu sau de tablete, propolisul este activ în afecțiunile digestive (ulcer, hepatite) precum și în cele ale căilor urinare. Dacă este asociat cu păstură, normalizarea raportului albumine/globuline se face de 3 ori mai repede. Asociat cu mierea, propolisul contribuie la susținerea efortului sportivilor de performanță, făcând să crească apetitul pentru antrenament, puterea de muncă, precum și randamentul, prin ridicarea pragului de oboseală, prin înnobilarea structurilor organismului și ameliorarea potențialului redox celular.
De menționat că, mai ales în afecțiunile hepatice de natură virotică, preparatele de propolis trebuie să fie foarte proaspete, altfel acțiunea sa antivirotică se diminuează și dispare. Preparatele de propolis mai sunt active și în astmul bronșic, în unele afecțiuni ale ochilor, când este condiționat sub formă medicamentoasă.
Propolisul sub formă de tinctură 30% administrat sub formă de picături, pe pâine sau zahăr, este activ în unele parazitoze ca giardia, când dozele și durata tratamentului sunt fixate de către medic; tinctura de propolis nu este toxică, așa cum sunt alte medicamente folosite în același scop.
Este necesar ca printre medicamentele și plantele care se găsesc în mica farmacie de acasă să figureze și tinctura de propolis foarte utilă în cazurile de urgență ale pielii (arsuri, bătături, tăieturi, herpes etc.).
