Profesorul doctor Gheorghe Burnei, seful Clinicii de Chirurgie si Ortopedie Pediatrica din cadrul Spitalului de Copii „Marie Curie” din Bucuresti este unul dintre cei mai buni chirurgi ortopezi din Romania. Un adevarat inger al copiior nascuti sub un destin nefast, medicul roman a reusit sa uimeasca lumea medicala internatioanla prin cele 7 interventii in premiera mondiala si nu numai.
Un om cu un talent iesit din comun, un suflet cald, asa cum poate toti medicii ar trebuie sa-l aiba, profesorul Burnei lupta zilnic pentru viata micutilor nascuti cu malformatii congenitale. Cititi in continuare un interviu acordat, in exclusivitate, de domania sa, revistei Farmacia Ta.
Farmacia Ta: Domnule profesor, de ce ati ales medicina si, mai ales, de ce aceasta specializare – ortopedia pediatrica – deosebit de grea?
Dr. Gheorghe Burnei: Pasiunea pentru medicina a inceput pe vremea cand eram elev de scoala generala. Imi amintesc ca eram emotionat si fascinat de intalnirea pe care o aveam cu doctorii in diverse ocazii. Pentru mine, doctorii erau oamenii care dadeau sanatate celorlalti. A fost un moment in viata mea, o intalnire cu domnul doctor Puscariu, iar acele discutii cu domnia sa pe mine m-au impresionat si mi-au dat taria de a merge si de a ma orienta spre medicina. Apoi, cand eram elev de liceu, sotul dirigintei mele, doctorul Cernoiu si-a lasat amprenta asupra mea. Ei bine, toate acestea au contribuit la orientarea mea in aceasta directie, desi eu am urmat cursurile unui liceu economic, unde nu exista posibilitatea de a parcurge integral notiunile esentiale pentru admiterea la Facultatea de Medicina. Am invatat singur si am avut privilegiul ca profesorii sa ma ajute si sa ma sustina, pur si simplu mi-au dat timpul necesar de a ma pregati pentru admiterea la medicina.
F.T.: Ati adunat cu succes 34 de ani de activitate, ani in care v-ati pus in slujba micutilor bolnavi. Care sunt cele mai importante realizari pe care le-ati avut?
G.B.: Cele mai mari realizari pe care le-am avut sunt interventiile facute unor copii care la momentul respectiv nu aveau o solutie chirurgicala salvatoare. Ma refer la acele interventii complexe care m-au solicitat in profunzimea capacitatii mele de medic. Unele interventii au fost in urgenta, altele programate si toate au dus la efectuarea unor operatii care au constituit pentru mine o prestatie la o calitate inalta. Unele dintre ele au fost interventii care s-au facut in premiera internationala. Aceste operatii facute pentru prima data in lume vor fi publicate in revistele de specialitate pentru a putea fi preluate de centrele din tara sau din afara.
F.T.: Spuneti-ne povestea unui pacient pe care nu o puteti uita sau, altfel spus, ce va mai impresioneaza azi, in sala de operatie?
G.B.: Au fost destui pacienti care m-au impresionat. Cel mai mult insa au facut-o micutii a caror problema medicala mi-a dat o mare neliniste si m-am gandit nopti intregi la o solutie pentru ei, din dorinta de a le rezolva cazul. Din fericire, toate aceste cazuri si-au gasit rezolvarea. De exemplu, si acum am pe birou cazul unui pacient care necesita o interventie pe coloana vertebrala si ma gandesc la o solutie originala care, daca va fi sustinuta si de tehnicieni, fiindca ei trebuie sa produca un dispozitiv, iar eu sa concep metoda, vom putea obtine un rezultat foarte bun.
F.T.: Daca nu gresim, aveti 7 premiere mondiale. Totusi, care este cea mai apropiata de sufletul dumneavoastra?
G.B.: Toate sunt premiere care m-au solicitat foarte mult si la care tin. Am publicat 4 dintre ele, urmeaza sa le publicam si pe celelalte. Cea mai apropiata de sufletul meu este ligamentoplastia radio-ulnara proximala. Am realizat aceasta interventie cand eram tanar, practic trecuse un an de cand terminasem specilitatea si lucram la Spitalul Judetean din Mangalia. In acel an erau 4 cazuri si am reusit sa le rezolv. Apoi, in 1989, a fost un congres international unde am publicat aceste cazuri si am primit Premiul Academiei Poloneze. Dar eram prea tanar, nici nu cred ca am constientizat situatia.
F.T.: Ati situat Romania in primele 10 tari ale lumii in tratarea scoliozelor cu debut precoce. Ne puteti spune cateva cuvinte?
G.B.: Sa nu uitam ca am situat Romania si pe primul loc in lume in privinta osteogenezei imperfecte. Am vindecat copii care in caz de neinterventie chirurgicala trebuiau retrasi din viata sociala, sau, poate mai rau, abandonati, ori erau o povara pentru societate. I-am operat si totul a fost bine. Referitor la scoliozele congenitale, acestea sunt afectiuni extrem de grave, iar 75% din totalul cazurilor trebuie operate. Practic, din 100 de copii, doar 25 au o evolutie buna, nu prezinta tulburari cardiace si pulmonare si nu trebuie operati. Din aceasta categorie fac parte si scoliozele cu debut precoce, adica cele care afecteaza copiii pana in 6 ani. Acestia trebuie tratati prin mai multe metode care au un mare incovenient, si anume: rata insucceselor este foarte mare, din cauza complicatiilor neurologice. Noi, la Spitalul „Marie Curie” am facut aceste interventii la aproximativ 25 de copii, deci Romania se situeaza langa tarile europene care fac asa ceva. Practic, suntem singura tara din estul Europei care face aceste interventii laborioase. Din fericire, nu am avut niciun caz de complicatii grave neurologice sau vasculare care sa afecteze rezultatul.
F.T.: Operati copii care au cancer, dar care au si malformatii grave. Anul acesta, ce caz v-a impresionat?
G.B.: Anul acesta am operat un tanar cu o deformatie grava de torace, si am facut o interventie care are o metoda originala. Tanarul avea o deformare toracica foarte grava, coastele nu erau dispuse normal, iar cavitatea toracica era mica. Coastele din curbe au fost transformate in drepte, apoi orientate in pozitie normala, au fost fixate la stern si, la final, a fost marita cutia toracica. In caz contrar, copilul nu avea nicio sansa sa-si desfasoare activitatea normal la scoala.
F.T.: Numarul medicilor care practica ortopedia pediatrica este foarte mic. Statisticile arata ca in Romania se nasc anual 4.500 de copii cu scolioza. Cine ii trateaza?
G.B.: Este foarte greu, speram sa ne revenim. Noi suntem suprasolicitati, avem cazuri grave, fiindca acesti copii nu sunt diagnosticati din timp. Toti copiii ar trebui sa treaca printr-un screening scolar, si unul prescolar pentru diagnosticul precoce al scoliozelor. Daca se diagnosticheaza din timp, operatiile ar fi mai usoare, iar costurile mult mai mici, practic, asa nu am mai intalni acele scolioze pe care trebuie le operam la 150 de grade.
F.T.: Din cate stim, nu exista un program de screening. Corect?
G.B.: Da, dar personal, sper ca aceasta Comisie de la Ministerul Sanatatii, din care fac si eu parte anul acesta, sa organizeze de asa natura lucrurile si sa poata sa trieze cauzurile si sa aiba loc un proces de preventie. E important sa depistam la timp aceasta afectiune. Scolioza debuteaza in jurul varstei de 8 ani cu un sindrom caracterizat prin apatie, scaderea randamenului scolar, anemie, crestere brusca. In general, parintii simt aceste lucruri, iar o scurta examinarea fizica a copilului duce la stabilirea diagnosticului, iar operatiile ar putea fi mult mai simple si usoare.
F.T.: Cu ce provocari se confrunta ortopedia pediatrica in prezent?
G.B.: Ortopedia pediatrica are in momentul actual cateva centre bine dezvoltate de practica medicala si vrem sa ne mentinem la nivelul actual, dar trebuie sa avem si conditiile create de sistem. Trebuie sa fie o dotare corespunzatoare, fiindca la noi, in medie, orice act chirurgical necesita un suport tehnologic de 40%.
F.T.: Ce recomandari aveti pentru medicii aflati la inceput de cariera?
G.B.: Noi avem 5 medicii rezidenti si personal sunt multumit de ei. Un medic trebuie sa aiba chemare, sa aiba vocatie si sa munceasa. Numai asa un medic poate sa daruiasca pacientului sanatate!
F.T.: Daca ati lua-o de la capat, ati porni pe acelasi drum?
G.B.: Da, cu siguranta!
Text: Irina Prodan
