Inflamatie, acuta sau cronica, a mucoasei rectale.
Cauze – O proctita poate avea o origine foarte diversa, indeosebi infectioasa (gonococie), parazitara (ambiaza, bilharzioza) sau medicala (supozitoare, iradiere). Ea este fie o manifestare izolata, fie asociata cu o alta afectiune inflamatorie (rectocolita hemoragica, boala lui Crohn). In sfarsit, o rectita este insotita adesea de leziuni ale colonului.
Simptome si semne – Boala se manifesta prin dureri rectale, prin falsa necesitate de a defeca, prin emisii anale sangerande sau purulente, printr-o diaree, printr-o alterare mai mult sau mai putin marcata a starii generale, printr-o febra.
Diagnostic si tratament – Un examen proctologic (tuseu rectal, anuscopie si rectoscopie, adica explorarea vizuala directa a anusului si a rectului cu ajutorul unui tub dotat cu un sistem optic), asociat, la nevoie, cu o colonoscopie, permite evaluarea importantei atingerii si prelevarea unor esantioane pentru a stabili cauza. Acest examen determina alegerea tratamentului: administrarea de antibiotice, de antiparazitare, de antiinflamatoare sau, pur si simplu, suprimarea factorului favorizant sau declansant. In cea mai mare parte a cazurilor rectita este vindecata definitiv. Doar boala Crohn, rectocolita hemoragica si urmarile unei iradieri necesita un tratament de cursa lunga.
Sinonim: rectita.
