Tehnica de explorare cardiaca ce consta in practicarea electrocardiografiei unui bolnav in cursul unui efort fizic.
Indicatii – Proba de efort cauta sa precizeze, in cursul unui efort fizic, comportamentul principalelor variabile hemodinamice, care sunt: frecventa cardiaca si presiunea arteriala si sa detecteze existenta unor simptome anormaIe (dureri toracice, stari de rau, palpitatii) sau a unor anomalli electrocardiografice (tulburari de ritm sau tulburari de repolarizare ventriculara in faza de recuperare electrica) evidentiind o insuficienta coronariana).
Tehnica – O electrocardiograma este practicata mai intai in pozitie orizontala a bolnavului, apoi una in pozitie sezand si alta in picioare. Cu electrozii plasati la locurile cuvenite, pacientul efectueaza un efort fizic pe o bicicleta ergometrica sau pe un covor rulant. Desfasurarea testului de efort este programata in functie de bolnav si de informatiile dorite si obtinute, prin cresterea rezistentei aplicate la pedala bicicletei sau prin accelerarea vitezei de actionare a covorului rulant si/sau a maririi pantei sale. In cursul probei, frecventa cardiaca, presiunea arteriala si electrocardiograma sunt inregistrate in fiecare minut in mod sistematic, ori atunci cand intervine un simptom, apoi in fiecare minut in timpul fazei de recuperare a efortului (aproximativ 6 minute) sau pana la disparitia simptomului.
Supravehere – Desi total lipsita de pericol in majoritatea cazurilor, proba de efort este practicata de catre un medic specializat care dispune de un defibrilator si de un material de reanimare cardiorespiratorie adaptat. Proba nu necesita spitalizare.
Rezultate – Proba de efort permite cuantificarea nivelului de efort care face sa apara semne de ischemie miocardica, de angor sau alte modificari electrocardiografice. Existenta, la efort, a diferite tulburari ale ritmului cardiac sau evolutia valorilor presiunii arteriale a unui pacient hipertensiv pot fi precizate.
Sinonim: electrocardiografie de efort.
