Patrunderea bacilului Koch intr-un organism lipsit de orice infectie tuberculoasa. Candva cea mai frecventa la copil si la adolescent, primo-infectia survine actualmente din ce in ce mai tarziu, tuberculoza intalnindu-se din ce in ce mai putin in mod permanent, iar vaccinarea B.C.G. in tarile dezvoltate din punct de vedere medical fiind obligatorie.
Contaminarea este de cele mai multe ori aeriana, prin inhalarea picaturilor de saliva expectorate in timpul tusei sau al stranutului unui subiect contagios, mai rar pe cale digestiva sau cutaneomucoasa.
Simptome si semne – O primo-infectie se traduce printr-o leziune pulmonara denumita sancru de primo-infectie si printr-o crestere a marimii ganglionilor mediastinului (zona toracelui care separa fata interna a plamanilor). In portiunea de plaman unde a patruns bacilul lui Koch se formeaza o leziune denumita folicul epiteloid, bogat in bacili, care se necrozeaza (caseum); intr-un al doilea timp, peretele acestei leziuni se calcifica. In 90% din cazuri, infectia este latenta, fara alterarea starii generale si regreseaza spontan in mai putin de 10% dintre cazuri, survine la aproximativ doua luni dupa incubare un sindrom infectios moderat (tuse, febra putin ridicata, oboseala, pierdere a poftei de mancare). Manifestarile sunt uneori mai importante: febra brusca, tulburari digestive, eritem nodos (eruptia de noduli rosii-violacei pe membre), keratoconjunctivita (inflamatie oculara). Infectia se complica uneori prin fistulizarea leziunilor la bronhii, compresia bronhiilor sau difuzia bacilului la alte organe prin sangele circulant.
Diagnostic – O primo-infectie este decelata prin intradermoreactia la tuberculina, subiectul infectat cu bacilul prezentand un "viraj de cuti-reactie". Ea mai poate fi decelata prin radiografie pulmonara, care permite vizualizarea leziunii pulmonare.
Tratament si evolutie – In majoritatea cazurilor, testul tuberculinic pozitiv ramane singura dovada a infectiei, primo-infectia regresand de la sine. Totusi, aceasta este indispensabil sa fie tratata pentru a evita evolutia ulterioara spre tuberculoza. Tratamentul face apel la administrarea pe o perioada lunga, de medicamente antituberculoase (izoniazida, rifampicina). Prevenirea consta in vaccinarea B.C.G.
Sinonim: tuberculoza primara.
