Degetele sunt prea groase? Ochii sunt prea mici? Sprâncenele sunt prea subţiri? În momentul în care aceste mici defecte fizice devin obsesive, iar persoana se retrage din viaţa socială din cauza acestora, poate fi vorba despre dismorfofobie.
Fixarea atenţiei asupra acestor mici detalii duce în timp la obsesia că persoana are o înfăţişare hidoasă şi că toţi cei din jur observă micul defect. Machiajul folosit în exces, purtarea ochelarilor de soare atunci când nu este cazul şi petrecerea excesivă a timpului în faţa oglinzii sunt semne ale acestei afecţiuni.
Boala a fost descoperită în 1886 de medicul italian Enrico Morselli şi era descrisă ca o senzație subiectivă de urâțenie sau deficiență psihică, chiar dacă în realitate pacienţii erau în limite normale. Probleme majore apar în cazul acestei afecţiuni din cauza izolării sociale şi a limitării interacţiunii cu alte persoane. Pot apărea dificultăţi şi la serviciu, mai ales în cazul locurilor de muncă ce necesită întâlniri dese, şedinţe etc. De multe ori, pacienţii apelează excesiv la operaţii estetice, acestea neavând niciodată un rezultat satisfăcător pentru ei. Psihoterapia şi medicaţia pot fi soluţii de tratament, însă acestea vor fi stabilite doar după vizita la un medic psihiatru.
