Chiar dacă noțiunea de preinfarct este mai puțin acceptată de specialiștii în sănătate, ea este des întâlnită în discuțiile dintre pacienți. În termeni medicali, când spunem preinfarct ne referim de fapt la un atac de angină instabilă. Se întâmplă atunci când unul dintre vasele de sânge ale inimii este blocat și privează temporar mușchiul inimii de sânge și oxigen, provocând dureri în piept bruşte, precum și în brațul stâng. Chiar dacă aceste senzații durează doar câteva momente, persoana în cauză trebuie să ia legatura de urgenţă cu un medic pentru a determina dacă ar putea fi un semn de avertizare al bolii coronariene.
Ce este preinfarctul?
Când placa – un depozit de colesterol, grăsime și alte substanțe – se acumulează în interiorul arterelor, pereții arterelor se îngustează și devin rigizi, reducând fluxul de sânge către inimă. Acest flux sangvin redus poate provoca dureri bruște în piept. Iar lipsa fluxului de sânge către inimă poate provoca preinfarct sau angina instabilă. Senzația de presiune sau strângere se poate resimți fizic ca un atac de cord.
Angina instabilă este bruscă și se poate întâmpla si în momentele de relaxare sau odihnă. De regulă, înseamnă că blocajul de la nivelul arterelor a atins un nivel critic. Ca urmare, durerea și disconfortul în piept pot deveni persistente și severe.
Preinfarct versus infarct
Când vorbim despre diferența dintre un preinfarct și un infarct, aceasta se va stabili în funcție de daunele produse. În cazul anginei instabile, se va manifesta o îngustare a arterelor coronare sau se va semnala un blocaj la nivelul lor. Cât despre infarct, arterele sunt complet blocate și se mai pot produce și alte daune.
Preinfarct – cauze şi factori de risc
Preinfarctul are ca principala cauză boala cardiacă coronariană, cauzată de acumularea de aterom – depozite de lipide (grăsimi) pe pereții arterelor. Iar placa de aterom face că arterele să se îngusteze și să devină mai rigide, fapt ce reduce volumul de sânge care ar trebui să ajungă, în mod normal, către mușchiul inimii.
Şi tot mai mulți pacienți se întreabă ce categorii de persoane sunt în pericol să sufere un preinfarct. Trebuie ştiut că riscul de angină instabilă crește odată cu vârsta. Este mai frecventă la bărbați începand cu vârsta de 45 de ani, iar la femei de la 55 de ani.
Riscul de preinfarct este mai mare în cazul în care persoana:
- fumează;
- nu face exerciții fizice;
- are antecedente familiale de boli cardiace;
- are diabet;
- are hipertensiune arterială;
- are niveluri ridicate de colesterol.
Simptomele şi semnele unui preinfarct
Cel mai des întâlnit simptom în caz de preinfarct este durerea în piept, resimtită ca o presiune sau o strângere la nivelul cordului. În cazul femeilor, s-ar putea resimţi şi alte simptome, cum ar fi stări de greață, dureri de spate sau o durere resimţită la nivelul maxilarului.
Printre alte simptome:
- dispnee (greutate în respirație);
- palpitații;
- amețeală;
- stări de oboseală;
- stări de anxietate;
- senzații de confuzie.
Preinfarct – Măsuri de prim ajutor
Încă de la primul simptom de preinfarct observat, trebuie apelat de urgență la ajutor de specialitate, deoarece poate duce la infarct miocardic sau la deces.
Primele masuri de prim ajutor ar fi, după cum urmează:
- Apel la 112 – nu ignoraţi simptomele, chemaţi Ambulanța!
- Administrare aspirină: funcţionează ca un diluant de sânge, previne coagularea și menține fluiditatea sângelui, care va reuşi să curgă printr-o arteră îngustată care a provocat un preinfarct.
Atenţie! Nu se va administra aspirină dacă durerile în piept apar din cauza unei răni. De asemenea, nu se va lua aspirină dacă sunteți alergic la aspirină, dacă luați un alt medicament pentru subțierea sângelui sau dacă medicul v-a spus anterior să nu faceți acest lucru.
- Administrare nitroglicerină: doar dacă a fost anterior prescrisă persoanei în cauză.
- Masaj cardiac, în caz de inconştienţă: Asociația Americană a Inimii recomandă începerea masajului cardic doar cu mâinile – se vor realiza compresii – apăsari puternice şi rapide pe pieptul persoanei, de la 100 până la 120 de compresii pe minut.
Diagnosticul de preinfarct
Unele dintre primele teste recomandate atunci când se evaluează pacientul care ar fi suferit un preinfarct sunt:
Electrocardiograma (ECG sau EKG): acest test rapid măsoară activitatea electrică a inimii, dacă bate prea repede sau prea încet, cu ajutorul unor electrozi plasați pe piept și uneori pe brațe și picioare. Firele conectează electrozii la un computer, care afișează rezultatele testului.
Deoarece mușchiul cardiac rănit nu conduce semnalele electrice într-un model tipic, EKG-ul poate arăta dacă pacientul a suferit sau nu un preinfarct sau chiar infarct.
Analize de sânge: se pot face teste de sânge pentru a verifica nivelurile crescute ale anumitor proteine sau enzime care se găsesc de obicei în mușchiul inimii. Deteriorarea celulelor inimii de la un atac de cord poate permite acestor proteine sau enzime să se scurgă, pe o perioadă de câteva ore, în sânge.
Radiografie: poate arăta starea plămânilor și forma inimii, dar și a vaselor de sânge majore.
Tomografie computerizată (CT): scanările CT pot identifica un cheag de sânge în plămân (embolie pulmonară) sau pot detecta o disecție aortică.
Atac de cord vs. atac de panică. Cum facem diferenţa?
Preinfarct, tratament
În cazul pacientului cu preinfarct, tratamentul va depinde în mare parte de severitatea simptomelor resimţite. Iar printre medicamentele recomandate pot fi:
Relaxante arterelor, precum nitroglicerina – de obicei, tabletă, care se pune sub limbă – relaxează arterele inimii, astfel încât sângele să poată curge mai ușor prin spațiile înguste.
Acid acetilsalicilic – aspirină, dacă pacientul cu preinfarct nu este alergic la acest medicament.
Medicamente trombolitice, pentru eliminarea cheagurilor. Acestea funcționează pentru a dizolva cheagul care blochează sângele să ajungă la mușchiul inimii etc.
Preinfarct, complicaţii
Netratat, un preinfarct poate duce în cele din urmă la infarct miocardic (atac de cord), dar şi la insuficiență cardiacă, iar acestea pot pune în pericol viața pacientului.
Pot exista predispoziţii de natură fizică, dar şi psihică după preinfarct. Poate persista senzația de oboseală, dat fiind faptul că slăbeşte mușchiul inimii şi face dificilă vascularizarea întregului organism. Din punct de vedere psihic, se poate instala şi depresia, dată fiind experienţa traumatizantă trăită.
Preinfarct – măsuri de prevenţie
Pentru a preveni un preinfarct, iată câteva soluţii non-medicale care pot ajuta:
- reducerea kilogramelor în plus;
- renunţarea la fumat;
- mai multă activitate fizică.
Iar adoptarea unui stil de viață mai sănătos, atent la aspectele care susţin calitatea vieții, este un prim pas pentru susţinerea bunei funcționări a inimii, reducând riscul unui nou preinfarct.
