Preeclampsia este o complicație gravă a sarcinii caracterizată prin hipertensiune arterială și semne de afectare a altor sisteme de organe, adesea ficatul și rinichii. Aceasta apare de obicei după 20 de săptămâni de sarcină la femeile a căror tensiune arterială a fost normală anterior. Poate avea consecințe grave atât pentru mamă, cât și pentru copil, dacă nu este gestionată corespunzător.
Preeclampsie, cauze
Cauza exactă a acestei afecțiuni rămâne necunoscută, dar se crede că mai mulți factori contribuie la apariția acesteia:
- Probleme legate de placentă. Dezvoltarea anormală a vaselor de sânge din placentă poate limita fluxul sangvin către acest organ vital, ducând la preeclampsie. La începutul sarcinii, vasele de sânge care alimentează placenta se dezvoltă și evoluează pentru a trimite eficient sânge către fătul în creștere. La femeile cu preeclampsie, aceste vase de sânge par să se dezvolte anormal, restricționând fluxul de sânge.
- Factori genetici. Un istoric familial de preeclampsie crește riscul, sugerând că genetica joacă un rol. Femeile ale căror mame sau surori au avut această afecțiune sunt mai predispuse să o dezvolte și ele.
- Defecțiuni ale sistemului imunitar. Răspunsul sistemului imunitar la sarcină poate fi, de asemenea, un factor. Un răspuns imun anormal poate duce la inflamație și la alte probleme care contribuie la apariția preeclampsiei.
- Afecțiuni preexistente. Femeile cu afecțiuni preexistente precum hipertensiunea, diabetul, bolile renale și tulburările autoimune prezintă un risc mai mare de a dezvolta preeclampsie.
- Stilul de viață și factorii de mediu. Alimentația necorespunzătoare, obezitatea și anumiți factori de mediu pot contribui la risc. Factorii de stil de viață, cum ar fi lipsa de activitate fizică, și factorii alimentari, cum ar fi consumul ridicat de sare, pot crește susceptibilitatea.
Preeclampsie, simptome si manifestari clinice
Preeclampsia se poate manifesta cu diverse simptome, care pot varia de la ușoare la severe:
- Hipertensiune arterială. O citire de 140/90 (mm Hg) sau mai mare în două ocazii, la cel puțin patru ore distanță, este un indicator cheie de preeclampsie.
- Proteinurie. Excesul de proteine în urină este un semn distinctiv al preeclampsiei. Aceasta poate fi detectată prin intermediul unui test de urină.
- Dureri de cap severe. Durerile de cap persistente care nu răspund la remediile tipice pot fi un simptom.
- Modificări ale vederii. Poate apărea vedere încețoșată, sensibilitate la lumină sau pierderea temporară a vederii.
- Durere abdominală superioară. Durerea chiar sub coaste, adesea pe partea dreaptă, poate indica implicarea ficatului.
- Greață sau vărsături. Aceste simptome pot fi confundate cu disconfortul tipic al sarcinii, dar pot fi mai intense în caz de preeclampsie.
- Scăderea producției de urină. Reducerea funcției renale poate duce la urinări mai puțin frecvente.
- Dificultate de respirație. Aceasta poate apărea dacă se acumulează lichid în plămâni.
- Umflături și creștere bruscă în greutate. În timp ce unele umflături sunt normale în sarcină, umflarea bruscă sau severă, în special la nivelul feței și mâinilor, poate fi îngrijorătoare.
- Trombocitopenie. Un număr scăzut de trombocite poate fi detectat prin analize de sânge.
Preeclampsie, tratament
Tratamentul pentru preeclampsie poate fi stabilit doar de către medicul curant și depinde de gravitatea afecțiunii și de stadiul sarcinii:
Tratament preeclampsie ușoară
- Monitorizare. Vizite prenatale frecvente pentru monitorizarea tensiunii arteriale, a proteinelor urinare și a creșterii fetale.
- Modificări ale stilului de viață. Reducerea aportului de sare, consumul abundent de apă și asigurarea unei odihne adecvate.
- Medicamente. Pot fi prescrise medicamente antihipertensive pentru a gestiona tensiunea arterială.
Tratament preeclampsie severă
- Spitalizare. Cazurile severe necesită adesea spitalizare pentru monitorizare și tratament mai atent.
- Medicamente. În plus față de medicamentele antihipertensive, se pot administra corticosteroizi pentru a ajuta la maturizarea plămânilor copilului dacă se anticipează o naștere prematură.
- Nașterea. Tratamentul definitiv pentru preeclampsie este nașterea copilului. Dacă sarcina este suficient de avansată (de obicei, peste 37 de săptămâni), poate fi recomandată nașterea imediată. În cazurile de preeclampsie severă înainte de 37 de săptămâni, medicii vor pune în balanță riscurile unei nașteri timpurii cu riscurile continuării sarcinii.
Managementul postpartum
- Monitorizare. Tensiunea arterială și starea generală de sănătate trebuie monitorizate îndeaproape după naștere, deoarece preeclampsia poate persista sau chiar se poate dezvolta după naștere.
- Medicamente. Poate fi necesară utilizarea în continuare a medicamentelor antihipertensive.
- Urmărire. Vizite de control regulate pentru monitorizarea recuperării și gestionarea oricăror probleme de sănătate persistente.
Preeclampsie, complicații
Dacă nu este tratată, preeclampsia poate duce la complicații grave, chiar fatale:
- Eclampsia. Aceasta este o formă severă de preeclampsie care provoacă convulsii. Eclampsia poate pune viața în pericol atât pentru mamă, cât și pentru copil.
- Sindromul HELLP. O variantă severă a preeclampsiei, caracterizată prin hemoliză (distrugerea globulelor roșii), enzime hepatice crescute și număr scăzut de trombocite. Sindromul HELLP poate provoca leziuni hepatice, sângerări și dureri abdominale severe.
- Afectarea organelor. Preeclampsia poate afecta rinichii, ficatul și alte organe, ducând la probleme de sănătate pe termen lung.
- Ruperea placentei. Aceasta este separarea placentei de uter înainte de naștere, care poate provoca sângerări severe și pune în pericol atât mama, cât și copilul.
- Nașterea prematură. Preeclampsia este o cauză principală a nașterii premature, care poate duce la complicații pentru copil, inclusiv probleme respiratorii, întârzieri în dezvoltare și alte probleme de sănătate.
- Boli cardiovasculare. Femeile care au avut preeclampsie prezintă un risc mai mare de boli cardiovasculare mai târziu în viață.
Preeclampsie, impact emoțional și psihologic
Experiența preeclampsiei poate avea și un impact emoțional și psihologic asupra persoanelor afectate. Ședințele de terapie pot fi un ajutor important în momentele de afectare emoțională și psihologică.
- Anxietate și stres. Incertitudinea și complicațiile potențiale ale preeclampsiei pot provoca anxietate și stres semnificative pentru viitoarele mame și familiile acestora.
- Depresie. Experiența unei sarcini cu risc ridicat și a unei posibile nașteri premature poate crește riscul de depresie postpartum.
- Rețele de sprijin. Este esențial ca femeile care suferă de preeclampsie să aibă rețele puternice de sprijin, inclusiv medici, familie și profesioniști în domeniul sănătății mintale.
Foto: shutterstock.com
