Polipi intestinali – cauze, simptome, tratament, prevenție

Polipii, indiferent de localizare, sunt proeminențe care apar la nivelul unui organ, în urma unei creșteri anormale ale celulelor din țesutul respectiv. Polipii colonici (numiți și polipi intestinali) sunt proeminențe care se dezvoltă în lumenul colonului (intestinului gros), deseori sporadic sau în unele cazuri ca parte a anumitor sindroame, cum ar fi polipoza adenomatoasă familială.

Deși în primă instanță polipii intestinali sunt inofensivi, există o posibilitate ca aceștia să devină canceroși. Însă, dacă polipii intestinali sunt diagnosticați în stadiul precanceros și îndepărtați, nu vor mai crește, deci nu va mai exista riscul progresiei spre malignizare. Cei mai mulți polipi intestinali sunt benigni.

Există mai multe tipuri de polipi intestinali, clasificați în primul rând după diametru avut: dacă au mai puțin de 5 milimetri se numesc „polipi intestinali diminutivi”, cei cu diametrul cuprins între 6-9 milimetri se numesc „polipi intestinali mici”, iar cei cu diametrul de peste 1 centimetru sunt considerați „polipi intestinali mari”. Foarte rar, polipii se dezvoltă din submucoasă, luând forma lipoamelor, agregatelor limfoide. Cel mai frecvent, iau naștere din mucoasa de la nivelul colonului și pot fi adenomatoși, serați sau non-neoplazici. Polipii hiperplazici sunt formațiunile cele mai des întâlnite în practica medicală și au un potențial malign foarte scăzut, find benigni.

Polipi intestinali – cauze și factori de risc

Prezența de polipi intestinali nu ar avea vreo semnificație clinică dacă nu s-ar fi observat faptul că peste 95% din totalul cazurilor de adenocarcinom de colon (cancerul colorectal) se dezvoltă din aceste formațiuni nediagnosticate anterior. Drept urmare, acesta este și motivul pentru care se recomandă screening-ul periodic al cancerului colorectal, prin colonoscopie sau alte metode clasice de investigație. Există mai multe tipuri de polipi intestinali, iar riscul de malignizare se stabilește în funcție de localizarea, forma și tipul specific:

• polipi intestinali zimțați, sesili: obișnuiți, localizați în colonul proximal, cu potențial malign redus (dacă nu există displazie) sau crescut (dacă sunt displazici);
• polipi adenomatoși zimțați: mai rari, localizați în colonul distal, cu potențial semnificativ de a evolua spre malignizare;
• polipi intestinali non-neoplazici: sunt, de fapt, polipii hiperplazici, juvenili, hamartoamele, și pseudopolipii inflamatori, foarte frecvenți și întâlniți mai ales în colonul distal, având un potențial redus de malignizare.

Este foarte important de reținut că acești polipi intestinali nu evoluează spre cancer decât atunci când există mutații genetice care duc la inactivarea genelor implicate în supresia tumorală, cum ar fi MLH1. Acest lucru poate fi observat în polipoza adenomatoasă familială, majoritatea celor cu această afecțiune dezvoltând cancer colorectal până la vârsta de 50 de ani. Mai există un alt sindrom numit polipoza juvenilă, în cadrul căruia 50-60% dintre persoane se prezintă cu mutații la nivelul genelor SMAD4 sau BMPR1A (până la vârsta de 35%, 20% dintre persoane dezvoltă cancer colorectal). Există mai mulți factori de risc asociați cu prezența de polipi intestinali:

• vârsta înaintată (peste 50 de ani);
• sexul masculin;
• dieta bogată în grăsimi, carne roșie, și săracă în fibre;
• fumatul;
• consumul excesiv de alcool;
• antecedentele familiale pozitive (cancer colorectal, polipoză intestinală).

Se estimează că aproximativ 30% dintre persoanele cu vârsta de peste 50 de ani prezintă polipi intestinali. De asemenea, aceste formațiuni sunt prezente și în rândul copiilor, în jur de 6-12% dintre cei cu sângerare gastrointestinală inferioară fiind diagnosticați cu polipi intestinali. Mai mult decât atât, riscul de a dezvolta polipi intestinali este mai mare la persoanele care suferă de anumite sindroame ereditare, cum ar fi sindromul Gardner sau Peutz-Jeghers. Obezitatea, lipsa activității fizice, sedentarismul, bolile inflamatorii intestinale (colita ulcero-hemoragică, boala Crohn), diabetul zaharat de tip 2 necontrolat, cresc riscul de a dezvolta polipi intestinali.

Polipi intestinali – simptome și manifestări clinice

Cei mai mulți polipi intestinali sunt asimptomatici, și de obicei sunt identificați întâmplător, ca parte a screening-ului cancerului colorectal. În cazul în care prezența de polipi intestinali duce la simptome, persoanele pot acuza următoarele:

• sângerări rectale nedureroase (rectoragie), de culoare roșu aprins sau închis, care pot apărea fie în timpul eliminării scaunului, pe hârtia igienică, amestecate cu materialele fecale, însă și oricând de-a lungul zilei (sub formă de picături care înroșesc lenjeria intimă);
• simptome nespecifice, cum ar fi diaree, constipație, dureri abdominale, prezența de mucus în scaun;
• simptome și semne ale anemiei prin deficit de fier, ca urmare a sângerării cronice, cum ar fi oboseală accentuată, respirație îngreunată.

Întrucât prezența acestor polipi intestinali este deseori asimptomatică, screening-ul periodic se recomandă pentru a diagnostica în timp util potențialul canceros existent. Screening-ul pentru cancerul colorectal se recomandă mai ales în următoarele cazuri:

• vârsta de peste 50 de ani (pentru populația generală, fără antecedente familiale și expunere la factori de risc, indiferent de sex);
• expunerea prelungită la factorii de risc asociați cu prezența de polipi intestinali (screening-ul ar trebui început mai devreme de 50 de ani);
• istoricul familial pozitiv de polipi intestinali, cancer de colon, cancer colorectal (în cazurile acestea, screening-ul ar trebui să înceapă mult mai devreme). La persoanele care suferă de sindroame ereditare, screening-ul este absolut vital.

Screening-ul pentru cancerul colorectal se face regulat, la indicațiile medicului specialist. Dacă se identifică din timp prezența lor, riscurile ca aceștia să evolueze spre cancer scad semnificativ. Toată lumea ar trebui să cunoască eventualul risc pe care îl are de a dezvolta cancer colorectal.

Polipi intestinali – alternative de tratament

Cei mai mulți polipi intestinali vor fi eliminați pe cale chirurgicală. În unele cazuri, avându-se în vedere histologia acestora, numărul, dimensiunile, poate fi recomandată monitorizarea. Mai multe alternative chirurgicale pot fi utilizate pentru a îndepărta acești polipi intestinali, acestea fiind individualizate în funcție de fiecare caz în parte:

• polipectomia, în special în cazul în care polipii sunt mici, provoacă simptome și, pe de altă parte, pare să existe și un oarecare risc cancerigen;
• intervenția laparoscopică, minimum invazivă;
• proctolectomia totală, care vizează îndepărtarea chirurgicală a colonului și rectului. Trebuie avută în vedere doar în cazurile foarte severe, când riscul de cancer este iminent, în special în contextul afecțiunilor ereditare, cum ar fi polipoza adenomatoasă familială (îndepărtarea se face ca parte a profilaxiei cancerului).

Dacă o persoană prezintă polipi intestinali în urma investigațiilor, întotdeauna se are în vedere evaluarea acestora pentru a se stabili riscul de cancer. Ghidurile actuale pentru screening-ul în ceea ce privește cancerul colorectal includ următoarele:

• colonoscopie începând cu vârsta de 50 de ani (populație generală), respectiv înainte de 50 de ani la persoanele cu risc și antecedente familiale pozitive. Oprirea screening-ului pentru cancer colorectal se recomandă dacă speranța de viață a persoanei este mai mică de 10 ani;
• cunoașterea factorilor care cresc riscul ca diferiți polipi intestinali să evolueze spre cancer: polip adenomatos, zimțat, cu displazie de grad înalt, diametrul peste 1 centimetru și care au histologie viloasă (peste 25%), prezența a mai mult de 3 polipi intestinali, dar și localizarea lor la nivelul colonului proximal (în funcție de caracteristici, se poate recomanda screening prin colonoscopie o dată la 3 ani).

Screening-ul pentru cancer colorectal ar trebui avut în vedere de orice persoană, chiar dacă nu există vreun istoric familial al acestei afecțiuni. Diagnosticat în timp util, încă în stadii inițiale, în care polipii sunt precanceroși, poate fi tratat cu ușurință, iar prognosticul este în majoritatea cazurilor unul favorabil. Descoperit în stadii avansate, cancerul colorectal este deseori fatal, cu șanse reduse de supraviețuire.

Polipi intestinali – sfaturi pentru prevenție

Deși cauzele care duc la apariția polipilor intestinali nu sunt îndeajuns de bine cunoscute, poate fi observat faptul că stilul de viață are o influență semnificativă asupra apariției lor, dar și asupra riscului de a dezvolta cancer colorectal. Astfel, pentru a reduce riscul apariției lor și progresiei spre cancer colorectal, specialiștii recomandă:

• limitarea consumului de grăsimi, carne roșie și procesată;
• consumul regulat de fibre vegetale (fructe, legume, cereale integrale);
• evitarea sedentarismului și menținerea unui stil activ de viață, practicând regulat activitate fizică (alergat, jogging, antrenamente);
• menținerea unei greutăți în limite normale;
• evitarea fumatului;
• limitarea consumului de alcool;
• hidratarea optimă;
• screening-ul periodic, mai ales în contextul existenței unui istoric familial pozitiv de cancer colorectal sau ca urmare a expunerii prelungite la factorii de risc menționați în acest articol.

foto: shutterstock.com