Poliomielita anterioara acuta

Boala virala acuta provocata de un enterovirus, poliovirusul, care distruge neuronii motori ai coarnelor maduvei spinarii si nucleii motori ai nervilor cranieni, provocand o paralizie a muschilor inervati de acesti neuroni.
Poliomielita anterioara acuta, numita de obicei doar poliomielita, afecteaza, in principal copiii, de unde si celalalt nume al bolii: paralizie infantila. Virusul se transmite prin ingestia de apa sau de alimente contaminate. Aceasta afectiune, candva foarte frecventa, a devenit cu totul exceptionala in tarile occidentale datorita vaccinarii.
Simptome si semne – De cele mai multe ori, infectia nu da loc bolii, poliovirusul neantrenand o poliomielita decat intr-un numar restrans de cazuri.
Inceputul bolii este marcat, dupa o incubatie de 4 zile (adesea vara sau toamna), printr-o stare infectioasa de tip gripal (tulburari intestinale, curbaturi, febra ridicata, dureri musculare insemnate), prin dureri vii de cap care corespund unei meningite cu lichid cefalorahidian limpede si uneori printr-o retentie de urina.
Intr-un rastimp care variaza de la cateva ore la cateva zile, paraliziile se instaleaza intotdeauna in timpul fazei febrile, care dureaza aproximativ 5 zile. Ele apar in mod neregulat si asimetric, cu absenta reflexelor la partea atinsa. Ele pot fi totale pentru unii muschi, partiale pentru altii si se instaleaza rapid o atrofie a muschilor. Paraliziile afecteaza motricitatea membrelor, izolat sau in asociere, rachisul, musculatura abdominala si, in cazurile cele mai grave si mai rare, ele pot sa se intinda la muschii respiratiei si ai deglutitiei.
Evolutie – Sechelele musculare constituie gravitatea ulterioara principala a poliomielitei, mai ales la copil; atrofie a muschilor, retractii, defecte de crestere ale unuia sau mai multor membre cu tulburari trofice, care necesita interventii de chirurgie ortopedica a membrelor sau a coloanei vertebrale in caz de cifoscolioza. Paraliziile regreseaza mai mult sau mai putin complet, de cele mai multe ori partial, incepand cu a cincisprezecea zi pana la maximum 2 ani.
Tratament – Nu exista un tratament antiviral specific al poliomielitei, singura terapeutica fiind reeducarea, care permite limitarea deformatiilor scheletului si ale retractiilor musculare, consecinte ale paraliziilor. Kineziterapia trebuie sa fie intreprinsa precoce, de la disparitia febrei si in mod continuu.
Prevenire – Vaccinarea este obligatorie in numeroase tari. Atunci cand este corect aplicata (3 imunizari in primul an de viata, urmate de un rapel in anul urmator, apoi de un rapel la fiecare 5 ani) protejeaza impotriva acestei boli, grava din cauza infirmitatilor pe care le atrage.
Eradicarea poliomielitei este unul dintre obiectivele avute in vedere de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) pentru urmatorii ani.