Infectie provocata de pneumococ sau Streptococcus pneumoniae, bacterie Gram pozitiva deosebit de virulenta si patogena.
Pneumocociile sunt raspandite, ele constituie cele mai frecvente dintre pneumoniile de origine bacteriana. Frecventa infectiilor cu pneumococ (in principal, infectii respiratorii, meningite purulente si infectii generalizate sau pneumococemii) creste la persoanele asa-zise supuse riscului (copiii mai mici de 2 ani, persoanele in varsta) si la subiectii imunodeprimati.
Simptome – Manifestarile unei pneumococii sunt in functie de afectiune: febra, frisoane, jena respiratorie si expectoratie galben-verzuie pentru o pneumonie; durere in gatlej, jena la deglutitie si febra pentru o faringita; dureri ale urechilor pentru o otita; cefalee (dureri de cap) si varsaturi pentru o meningita etc.
Diagnostic si tratament – Diagnosticul este stabilit prin izolarea germenului dintr-un prelevat (sange, puroi rezultat in otita sau bronsita, lichid cefalorahidian) si prin cultivarea sa.
Tratamentul se bazeaza pe antibiotice adaptate germenului si administrate timp de doua saptamani, pe cale venoasa in formele grave. Subiectilor imudodeprimati si celor in varsta le este propus un vaccin care acopera 80% dintre infectiile cu pneumococi.
