Pirozis reprezintă o problemă comună ce afectează milioane de oameni în întreaga lume. Acest fenomen, caracterizat prin senzații de arsură în zona pieptului și a gâtului poate fi declanșat de o mulțime de factori, inclusiv de anumite alimente sau băuturi. În cele mai multe cazuri, disconfortul creat de pirozis poate fi gestionat la domiciliu cu ajutorul unor schimbări ale stilului de viață și medicamente eliberate fără prescripție medicală.
Ce este pirozis
Pirozisul este o senzație de arsură în zona pieptului, care apare atunci când acidul gastric se deplasează înapoi în esofag. Esofagul are un rol esențial în procesul de deglutiție, ajutând la direcționarea hranei și lichidelor către stomac prin contracții musculare peristaltice. Această senzație de arsură este provocată de acidul gastric care își face drum înapoi în esofag, provocând iritare și disconfort.
Pirozis apare ocazional la majoritatea oamenilor, dar, când apare frecvent, înseamnă că este o afecțiune cronică și este posibil să aveți boala de reflux gastroesofagian.
Simptome pirozis
Simptomele pirozisului pot varia în intensitate și frecvență, dar cele mai comune sunt:
- Arsuri stomacale: Senzația de arsură sau disconfort în partea superioară a abdomenului.
- Regurgitare: Întoarcerea acidului gastric sau a conținutului stomacului în esofag.
- Durere sau disconfort: Disconfortul sau durerea în spatele sternului sau în zona pieptului, care poate iradia spre gât sau spate.
- Dificultăți la înghițire: O senzație de blocaj sau dificultate în timpul înghițirii, cunoscută și sub numele de disfagie.
- Gust acru sau gust amar în gură: Acesta poate apărea ca urmare a regurgitării acidului gastric în esofag.
- Tuse cronică, răgușeală: Pot apărea în unele cazuri, deoarece acidul gastric irită căile respiratorii.
Simptomele sunt adesea mai accentuate după masă, în poziție orizontală și la aplecare.
Cauze pirozis
Principalele cauze ale pirozisului includ:
- Refluxul gastroesofagian: Acest fenomen care face ca acidul gastric să se deplaseze înapoi în esofag poate fi declanșat de slăbirea sfincterului esofagian inferior sau de creșterea presiunii abdominale.
- Obiceiuri alimentare: Consumul excesiv de alimente grase, prăjite, picante, acide sau bogate în tomate poate contribui la pirozis. De asemenea, mesele copioase și consumul de alimente cu puțin timp înainte de culcare pot agrava simptomele.
- Excesul de greutate: Persoanele supraponderale sau obeze sunt mai predispuse la pirozis, deoarece excesul de greutate poate exercita presiune asupra stomacului.
- Sarcina: Pirozisul este frecvent în rândul femeilor însărcinate, deoarece creșterea uterului poate exercita presiune asupra stomacului, facilitând refluxul gastric.
- Fumatul: Acesta poate slăbi sfincterul esofagian inferior și poate stimula producerea de acid gastric.
- Hernia hiatală: O hernie hiatală poate să apară atunci când o parte a stomacului se deplasează în sus în cavitatea toracică prin orificiul esofagian, ceea ce duce la apariția refluxului gastric.
- Stilul de viață: Stresul excesiv, consumul excesiv de alcool și utilizarea frecventă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene pot contribui la pirozis.
În cele mai multe cazuri, sunt implicați mai mulți factori în apariția pirozisului.
Alimente permise când aveți pirozis
Iată câteva exemple de alimente care nu accentuează simptomele pirozisului:
- Legume: broccoli, spanac, fasole verde, morcovi.
- Fructe: mere, pere, banane, pepene galben.
- Cereale integrale: ovăz, orez brun, quinoa.
- Carne slabă: pui fără piele, curcan, pește cu conținut scăzut de grăsimi.
- Produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi: lapte degresat, iaurt natural.
- Grăsimi sănătoase: ulei de măsline, avocado, nuci și semințe.
- Condimente: busuioc, cimbru, ghimbir.
- Băuturi: apă, lapte degresat, sucuri naturale de fructe cu moderatie.
Alimente de evitat când aveți pirozis
Mai jos veți găsi câteva exemple de alimente care ar trebui să fie evitate sau chiar eliminate din dieta dumneavoastră, dacă aveți pirozis:
- Alimente grase: prăjituri, produse de patiserie, carne grasă.
- Alimente picante: ardei iute, curry, sosuri picante.
- Alimente acide: citrice, roșii, băuturi carbogazoase, oțet, sosuri cu bază de tomate.
- Ciocolată: ciocolată și produse care conțin cacao.
- Cafea și ceai negru: cofeină și aciditatea acestora pot agrava simptomele.
- Băuturi alcoolice: alcoolul poate relaxa sfincterul esofagian inferior.
Diagnostic pirozis
Diagnosticul pirozisului este adesea bazat pe simptomele raportate și pe istoricul medical. În general, medicul va adresa întrebări despre frecvența și severitatea simptomelor, momentele în care acestea se manifestă și factorii care le pot agrava sau ameliora.
În unele cazuri, pentru a exclude alte afecțiuni sau pentru a evalua gradul de severitate a refluxului gastric, medicul poate recomanda teste suplimentare, precum:
- Endoscopia: O procedură în care un tub subțire și flexibil cu o cameră video la capăt (endoscop) este introdus în esofag pentru a examina țesuturile și a detecta eventuale leziuni sau inflamații.
- Manometria esofagiană: Această procedură măsoară presiunea în esofag și funcționarea sfincterului esofagian inferior pentru a evalua dacă există disfuncții.
- pH-metria esofagiană: Monitorizarea timp de 24 de ore a nivelului de acid în esofag, pentru a evalua frecvența și durata episoadelor de reflux acid.
- Radiografie cu bariu: O procedură în care pacientul înghite un lichid care conține bariu, iar radiografiile sunt realizate pentru a evidenția structurile și funcțiile esofagului.
Tratament pirozis
Tratamentul pirozisului poate implica o combinație de modificări ale stilului de viață, medicamente și, în cazuri mai severe, intervenții medicale sau chirurgicale. Iată câteva opțiuni comune de tratament:
Modificări ale stilului de viață
- Mențineți o dietă echilibrată. Evitați alimentele și băuturile care pot agrava pirozisul.
- Consumați mese mai mici și mai frecvente. Acestea pot reduce presiunea în stomac și pot minimiza refluxul.
- Așteptați cel puțin 2-3 ore înainte de a vă întinde la orizontală după masă.
- Mențineți mai ridicat capul patului. Acest lucru poate preveni ca acidul gastric să se întoarcă în esofag.
- Evitați purtarea de haine strâmte. Acestea pot exercita presiune asupra stomacului și sfincterului esofagian inferior.
- Renunțați la fumat și mențineți o greutate potrivită.
Medicamente eliberate fără prescripție medicală
- Antiacide: Neutralizează acidul gastric și pot oferi alinare imediată.
- Blocante de histamină H2: Reduc producția de acid gastric și pot ajuta la prevenirea refluxului.
- Inhibitori de pompă de protoni (IPP): Reduc producția de acid și sunt eficienți în tratarea pirozisului cronic.
Medicamente pe bază de rețetă
În cazul pirozisului persistent sau al bolii de reflux gastroesofagian, medicul poate prescrie alte medicamente mai puternice pentru a controla aciditatea gastrică.
Intervenții chirurgicale
În cazuri rare când alte tratamente nu sunt eficiente, medicul poate recomanda intervenții chirurgicale, pentru a îmbunătăți funcționarea sfincterului esofagian inferior și a preveni refluxul.
Terapie de gestionare a stresului
Stresul poate agrava simptomele pirozisului. Tehnici de relaxare, cum ar fi yoga sau meditația, pot ajuta în gestionarea stresului.
Complicații pirozis
Pirozisul, în special atunci când este cronic și netratat corespunzător, poate duce la diverse complicații și probleme de sănătate, precum:
- Esofagită: inflamarea esofagului cauzată de expunerea prelungită la acid gastric.
- Ulcer esofagian: Pirozisul cronic poate contribui la formarea de ulcere în esofag.
- Stenoza esofagiană: Cicatrizarea esofagiană poate duce la îngustarea esofagului.
- Deteriorarea dinților din cauza acidului gastric care ajunge în gură în timpul episoadelor de reflux.
- Bolile pulmonare: Aspirația acidului gastric poate provoca sau agrava bolile pulmonare preexistente, cum ar fi astmul.
Este util să țineți un jurnal alimentar pentru a identifica alimentele care contribuie la apariția pirozisului. De asemenea, este indicată consultarea unui medic sau a unui nutriționist care vă poate oferi recomandări personalizate în funcție de nevoile și toleranțele individuale.
